O declarație a copreședintei partidului Alternative für Deutschland (AfD), Alice Weidel, a readus în atenția publică o problemă controversată: accesul cetățenilor europeni la prestațiile sociale din Germania, inclusiv atunci când aceștia desfășoară doar activități profesionale cu venituri foarte reduse.
La 28 octombrie 2026, Alice Weidel a publicat pe platforma X un mesaj în care a criticat creșterea cheltuielilor sociale pentru cetățenii români din Germania.
Politiciana germană a scris:
„Alocații pentru copii, ajutor social pentru asigurarea existenței, asistență medicală: tot mai mulți migranți din România ne jefuiesc sistemul social. Numai în Magdeburg, cheltuielile au crescut de douăzeci de ori, ajungând la trei milioane de euro anual. Numai cu AfD va exista o schimbare de direcție în politica migrației!”
Declarația a generat reacții, inclusiv în presa românească, unde formularea privind cetățenii români a fost criticată.
Însă dincolo de limbajul politic, rămâne o întrebare fundamentală: este actualul sistem legislativ german suficient de bine construit pentru a diferenția între libera circulație a lucrătorilor, sprijinul social justificat și utilizarea abuzivă a prestațiilor publice?
kindergeld, Grundsicherung, medizinische Versorgung: Immer mehr Migranten aus Rumänien plündern unser Sozialsystem. Allein in Magdeburg haben sich die Ausgaben auf 3 Millionen Euro im Jahr verzwanzigfacht. Nur mit der AfD gibt es eine Migrationswende! https://t.co/xsCdjYaxJq
— Alice Weidel (@Alice_Weidel) October 28, 2026
Magdeburg: cheltuielile sociale au crescut de peste 20 de ori
Potrivit datelor Bundesagentur für Arbeit prezentate în investigația MDR, drepturile la prestații conform SGB II pentru cetățenii români din Magdeburg au crescut de la aproximativ 143.000 de euro în 2013 la peste trei milioane de euro în 2025.
În aceeași perioadă, populația cetățenilor români din oraș a crescut de la aproximativ 160 la aproape 3.000 de persoane.
Această evoluție trebuie analizată în context. Creșterea numărului de beneficiari și a cheltuielilor nu demonstrează automat existența fraudelor, dar ridică întrebări privind sustenabilitatea sistemului și eficiența controalelor.
Investigația MDR privind migrația economică din Uniunea Europeană a prezentat situații din Magdeburg, Halle și Hagen, inclusiv suspiciuni de activități fictive, locuințe supraaglomerate și posibile forme organizate de exploatare a legislației sociale.
Minijobul: o posibilă poartă de acces către prestațiile sociale
Una dintre problemele discutate este statutul de lucrător în sensul legislației europene.
În Germania, un cetățean al Uniunii Europene poate dobândi statutul de lucrător chiar și atunci când desfășoară o activitate cu program redus și venituri modeste, inclusiv printr-un Minijob.
Acest statut poate permite, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, accesul la prestații sociale suplimentare.
De exemplu, o persoană care desfășoară un Minijob și nu realizează venituri suficiente pentru întreținere poate solicita prestații complementare în baza SGB II.
În funcție de situația individuală, acestea pot include:
- Bürgergeld, pentru acoperirea necesităților de bază;
- costurile recunoscute pentru chirie și încălzire;
- acoperirea asigurării medicale potrivit regulilor aplicabile;
- Kindergeld pentru copiii eligibili;
- alte prestații familiale, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Trebuie precizat că prestațiile nu se cumulează automat și nelimitat. Kindergeld este, în principiu, luat în calcul la stabilirea Bürgergeld, iar Kinderzuschlag nu se acordă în mod obișnuit concomitent cu Bürgergeld pentru aceleași nevoi.
De asemenea, un Minijob obișnuit nu presupune contribuții proprii la asigurarea de sănătate și nici la asigurarea de șomaj. În schimb, contribuția la pensie este, în principiu, obligatorie, cu posibilitatea solicitării unei scutiri.
Problema semnalată de criticii actualei legislații este că o activitate economică redusă poate, în anumite condiții, să conducă la recunoașterea statutului de lucrător și la acordarea unor prestații sociale considerabil mai mari decât veniturile obținute din muncă.
erich mocanu: „Sunt român și trăiesc în Germania, dar legea trebuie reformată”
Erich-Eduard Mocanu Gollent, jurnalist și reprezentant al publicației VoceaPoporului.eu, consideră că această dezbatere nu trebuie redusă la o confruntare între naționalități.
„Sunt român, trăiesc în Germania și cunosc atât drepturile cetățenilor europeni, cât și obligațiile care decurg din acestea. Consider că Alice Weidel are dreptate atunci când solicită reformarea legislației care permite exploatarea sistemului social.”
Mocanu subliniază că libertatea de circulație reprezintă un drept fundamental al cetățenilor Uniunii Europene, dar nu trebuie confundată cu un drept necondiționat la toate prestațiile sociale ale statului gazdă.
„Dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană nu înseamnă dreptul de a-ți bate joc de sistemul social al unei țări. Cine vine în Germania pentru a munci, pentru a-și construi un viitor și pentru a contribui la societate trebuie să beneficieze de protecția legii. Dar dacă există persoane sau rețele care folosesc contracte fictive ori alte mecanisme pentru a obține nejustificat bani publici, statul trebuie să intervină.”
În opinia sa, responsabilitatea principală pentru eventualele lacune legislative aparține autorităților care elaborează și aplică normele.
„Nu putem acuza o întreagă naționalitate pentru faptele unor persoane. În același timp, nu putem ignora problemele doar pentru că discuția este sensibilă politic. Legile trebuie să fie clare, verificabile și aplicate în mod egal tuturor.”
Ce spune legislația europeană?
Articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene garantează libera circulație a lucrătorilor.
Directiva 2004/38/CE reglementează dreptul de circulație și ședere al cetățenilor europeni, inclusiv condițiile în care aceștia pot beneficia de tratament egal în statul gazdă.
Totuși, libera circulație nu presupune că orice persoană care intră în Germania dobândește automat dreptul la Bürgergeld.
În cazul persoanelor inactive economic, al celor care se află exclusiv în căutarea unui loc de muncă sau al persoanelor care nu îndeplinesc condițiile dreptului de ședere, există limitări legale.
În schimb, cetățenii care au statut real de lucrător pot beneficia de protecții suplimentare, inclusiv de principiul egalității de tratament.
Aici apare una dintre dificultățile legislative: delimitarea dintre o activitate profesională reală, chiar modest remunerată, și o activitate fictivă, creată exclusiv pentru obținerea unor avantaje sociale.
Nu doar beneficiarii trebuie verificați
O altă problemă este existența unor posibile rețele care intermediază locuri de muncă, închirieri de locuințe și solicitări de prestații sociale.
În asemenea situații, responsabilitatea nu aparține exclusiv persoanei care primește banii.
Trebuie analizat și rolul eventualilor angajatori care declară activități fictive, al intermediarilor și al proprietarilor care profită de locuințe supraaglomerate sau de contracte de închiriere abuzive.
Investigația MDR a prezentat măsuri de control desfășurate în Hagen, unde autoritățile cooperează pentru identificarea unor asemenea situații.
O reformă eficientă ar trebui să urmărească frauda demonstrabilă, fără să afecteze nejustificat cetățenii care muncesc legal și beneficiază de prestații la care au dreptul.
O reformă a legislației, nu o condamnare colectivă
Dezbaterea lansată de Alice Weidel privește atât politica migrației, cât și viitorul protecției sociale în Germania.
Pentru Erich Mocanu, soluția constă în clarificarea condițiilor de acces la prestații, verificarea realității raporturilor de muncă și combaterea schemelor organizate de fraudă.
„Nu este vorba despre a fi împotriva românilor. Este vorba despre respectarea legii și despre responsabilitatea față de contribuabili. Un sistem social trebuie să îi protejeze pe cei care au nevoie reală de ajutor, nu să încurajeze mecanismele de exploatare a banilor publici.”
Rămâne însă esențial ca orice modificare legislativă să respecte drepturile fundamentale, principiul nediscriminării și obligațiile asumate de Germania în cadrul Uniunii Europene.
Întrebarea centrală nu este dacă cetățenii români trebuie să aibă drepturi în Germania, ci cum poate statul să garanteze aceste drepturi și, în același timp, să prevină folosirea abuzivă a sistemului social.
