Într-o Europă care își arogă titlul de „vârf moral al umanității” și vorbește obsesiv despre „valori”, o realitate cruntă zguduie din temelii aceste pretenții: 12 paviani perfect sănătoși au fost omorâți cu sânge rece în Grădina Zoologică din Nürnberg, în ciuda protestelor masive ale societății civile și organizațiilor de protecție a animalelor.
Motivul oficial? „Lipsa de spațiu”. Da, ai citit bine. Pentru că adăpostul destinat primatelor era suprapopulat și alte grădini zoologice nu au dorit să preia animalele, conducerea parcului a apelat la așa-zisa „ultimă soluție”: eutanasierea. O decizie care, potrivit directorului Dag Encke, ar fi „legitimă” și în acord cu standardele Asociației Europene a Grădinilor Zoologice.
Un sistem bolnav care ucide ce nu mai poate întreține
Cazul de la Nürnberg nu este singular, ci expune ipocrizia profundă a industriei zoologice: în timp ce se vorbește public despre conservarea speciilor și educația ecologică, în spatele gardurilor și plăcuțelor explicative se ascunde o realitate cinică, guvernată de comoditate administrativă și logica profitului.
Este o contradicție monstruoasă: să susții că protejezi viața și biodiversitatea, dar să recurgi la moarte ca „mijloc de control”. Unde este responsabilitatea unei grădini zoologice care, de zeci de ani, a permis înmulțirea necontrolată a animalelor, fără să construiască un plan sustenabil pentru relocare, spațiu sau chiar limitarea natalității în mod uman?
Chiar și tentativa de a folosi contracepție la animale este respinsă de autorități pe motiv că „nu ar fi eficientă biologic” – dar moartea este considerată acceptabilă. Acesta nu este conservatorism biologic – este eșec managerial și abuz etic.
Tinerii protestează, dar statul își protejează instituțiile, nu viața
În ziua execuției, activiștii pentru drepturile animalelor au încercat să blocheze simbolic accesul în grădină. Au fost rapid ridicați de poliție și acuzați de „tulburarea ordinii publice”. Iar conducerea grădinii a închis porțile, invocând „motive operaționale”.
Unde este statul german atunci când viața – chiar și cea animală – este tratată ca surplus de inventar? Cum poate un guvern să intervină agresiv pentru protejarea clădirilor sau liniștii instituționale, dar nu și pentru a salva ființe simțitoare, inteligente și capabile de suferință?
Ipocrizia europeană: când animalele devin „resurse”, nu ființe
Să nu uităm: pavianii sunt primate – rudele noastre biologice cele mai apropiate. Faptul că reacția publicului este mai puternică decât în cazul altor specii nu este întâmplătoare. Vorbim despre animale care formează ierarhii sociale, își recunosc rudele, suferă, plâng, au limbaj și reacționează la pierdere.
Și totuși, în 2025, într-o Germanie care predică „umanismul” în afaceri, migrație și schimbări climatice, acești „veri biologici” ai omului au fost tratați mai rău decât niște obiecte.
Și nu e prima dată: să ne amintim de girafa Marius, ucisă în 2014 în Copenhaga și autopsiată în fața copiilor. Sau zebra de la Leipzig, omorâtă în 2023.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
Cât timp vom mai tolera această dublă măsură? Cât timp va mai rămâne moartea un „instrument de gestiune” în grădinile zoologice europene, în timp ce animalele sunt transformate în „exponate vii” pentru plăcerea vizitatorilor?
