Închiderea instanțelor locale nu înseamnă reformă, ci retragerea statului din viața cetățeanului. Acesta este mesajul transmis de senatorul Adrian Grigore Peiu, liderul Grupului Parlamentar PACE – Întâi România, într-un comunicat de presă dur, prin care critică inițiativa privind desființarea Judecătoriei Urziceni.
Potrivit senatorului, măsura ar reprezenta nu doar o reorganizare administrativă, ci un semnal al eșecului statului de a menține accesul la justiție în comunitățile locale și de a crea condiții pentru atragerea tinerilor magistrați în provincie.
„O țară care își închide judecătoriile își abandonează proprii cetățeni”
Liderul grupului parlamentar PACE afirmă că dispariția instanțelor locale afectează direct cetățenii din mediul rural sau din orașele mici, pentru care deplasarea către instanțe aflate la zeci de kilometri distanță poate deveni o povară financiară semnificativă.
În viziunea sa, accesul la justiție riscă să devină „un lux”, în special pentru persoanele vulnerabile implicate în litigii civile, succesiuni sau conflicte privind proprietatea.
„Pentru un cetățean dintr-o comună arondată Urziceniului, mutarea cauzelor la peste 60 de kilometri distanță înseamnă o barieră financiară mascată”, susține senatorul Adrian Peiu.
Declarația ridică o întrebare mai largă: poate fi considerat acces efectiv la justiție atunci când costurile deplasării devin descurajante pentru cetățenii cu venituri reduse?
Criza magistraților: lipsa stimulentelor sau lipsa interesului statului?
Comunicatul PACE susține că deficitul de personal din instanțele provinciale nu este inevitabil, ci rezultatul lipsei unor politici concrete pentru atragerea și păstrarea magistraților tineri în afara marilor centre urbane.
Printre măsurile propuse de senatorul Adrian Peiu se numără:
- locuințe de serviciu garantate pentru judecători și procurori în zone deficitare;
- indemnizații suplimentare de instalare și fidelizare;
- decontarea integrală a navetei;
- facilități destinate familiilor magistraților care aleg să lucreze în comunități mici.
Potrivit comunicatului, profesarea în provincie nu ar trebui percepută ca o sancțiune profesională, ci ca o opțiune de carieră susținută de stat.
„Deșertificare administrativă”: efectele economice ale închiderii unei instanțe
Dincolo de impactul asupra justițiabililor, liderul PACE avertizează asupra unui posibil efect de domino economic.
Închiderea unei judecătorii poate afecta:
- activitatea cabinetelor de avocatură;
- birourile notariale;
- executorii judecătorești;
- experții independenți;
- serviciile conexe dependente de activitatea instanțelor.
În această interpretare, orașele mici riscă să piardă statutul de centre administrative regionale și să intre într-un proces de marginalizare economică.
PACE: „Nu desființăm instanțe, ocupăm schemele de personal”
Mesajul central al comunicatului este unul politic și administrativ: soluția la deficitul de personal nu ar fi reducerea numărului de instanțe, ci investiția în resursa umană.
Senatorul Adrian Peiu solicită Parlamentului să respingă eventualele inițiative legislative care ar conduce la desființarea instanțelor fără adoptarea prealabilă a unui program național destinat susținerii magistraților din provincie.
„Eficiența managerială nu poate fi construită pe spinarea celor mai amărâți dintre români. Nu desființăm instanțe, ocupăm schemele de personal!”, afirmă liderul Grupului Parlamentar PACE – Întâi România.
O dezbatere mai amplă despre rolul statului în teritoriu
Dincolo de cazul concret al Judecătoriei Urziceni, tema ridicată de PACE atinge o problemă mai veche a administrației românești: retrage statul servicii publice din zonele mici în numele eficienței sau investește pentru menținerea lor?
Aceeași întrebare apare în sănătate, educație, transport și administrație locală.
Pentru susținătorii reorganizării, concentrarea instituțiilor poate însemna eficiență și reducerea costurilor. Pentru critici, ea poate însemna abandonarea comunităților mai puțin dezvoltate.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
Discuția despre Judecătoria Urziceni devine astfel mai mult decât un dosar administrativ — devine o dezbatere despre prezența statului în România profundă.
