Manfred Weber, președintele Grupului PPE din Parlamentul European, și Valérie Hayer, președinta Renew Europe, au transmis o scrisoare Ursulei von der Leyen prin care cer Comisiei Europene să analizeze noua Lege a integrității din România și avertizează asupra riscului ca România să piardă 770 de milioane de euro din fondurile pnrr. Demersul vine însă după ce Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra legii și a considerat constituțională, cu majoritate de voturi, inclusiv prevederea contestată privind încetarea unor mandate.
Weber: respectarea statului de drept trebuie să condiționeze accesul la fondurile europene
Manfred Weber a făcut publică scrisoarea adresată președintei Comisiei Europene, ursula von der leyen, document semnat împreună cu Valérie Hayer.
În document, liderii PPE și Renew susțin că există „serioase preocupări” privind statul de drept în România și avertizează asupra riscului ca plata a 770 de milioane de euro din Mecanismul de Redresare și Reziliență să contribuie, în opinia lor, la subminarea democrației românești.
În centrul disputei se află noua Lege a integrității și situația primarului Timișoarei, Dominic Fritz.
Weber și Hayer susțin că un amendament introdus în Parlament ar fi fost conceput astfel încât să îl afecteze direct pe Fritz și ridică problema aplicării unei sancțiuni asupra unei situații juridice anterioare intrării în vigoare a noii legi.
Cei doi lideri europeni merg însă mai departe și cer practic Comisiei Europene să lege plata fondurilor europene de evaluarea conformității reformei cu statul de drept și dreptul Uniunii.
În mesajul public care însoțește documentul, Weber afirmă că PPE nu dorește ca România să piardă bani din PNRR, dar insistă asupra necesității unei clarificări rapide din partea Comisiei Europene.
Miza invocată: 770 de milioane de euro.
Numai că asupra legii s-a pronunțat Curtea Constituțională
Aici apare problema fundamentală a intervenției politice europene.
Curtea Constituțională a României a analizat sesizările formulate împotriva Legii integrității.
CCR a declarat neconstituțională în unanimitate sintagma referitoare la „persoana care are relații asemănătoare celor dintre soți”, însă prevederea privind încetarea de drept a funcției sau demnității publice a trecut testul de constituționalitate, fiind declarată constituțională cu majoritate de voturi.
Cu alte cuvinte, Curtea nu a validat automat întreaga lege. A exercitat controlul de constituționalitate, a respins anumite dispoziții și a confirmat constituționalitatea altora.
Aceasta este o distincție esențială.
Într-un stat de drept, o hotărâre a Curții Constituționale poate fi criticată. Opiniile separate ale judecătorilor pot alimenta o dezbatere juridică legitimă. Pot exista inclusiv probleme distincte de compatibilitate cu dreptul Uniunii Europene.
Dar este cu totul altceva atunci când, după pronunțarea instanței constituționale, lideri politici europeni introduc în ecuație sute de milioane de euro destinate unui stat membru.
De aici apare întrebarea inevitabilă:
Este vorba despre apărarea statului de drept sau despre exercitarea unei presiuni politice asupra României pentru obținerea unui anumit rezultat?
Cazul Germaniei: 60 de miliarde de euro și o lege declarată neconstituțională
Comparația cu Germania este cu atât mai interesantă.
La 15 noiembrie 2023, Curtea Constituțională Federală a Germaniei – Bundesverfassungsgericht – a declarat neconstituțională și nulă a doua lege privind bugetul suplimentar pentru anul 2021.
Problema nu privea câteva milioane de euro.
Era vorba despre 60 de miliarde de euro.
Banii proveneau din autorizații de împrumut aprobate inițial în contextul pandemiei COVID-19 și care urmau să fie transferate către Fondul pentru Energie și Climă, devenit ulterior Fondul pentru Climă și Transformare.
Bundesverfassungsgericht a constatat că mecanismul nu respecta cerințele constituționale privind împrumuturile de urgență și principiile bugetare prevăzute de Legea fundamentală germană.
Consecința hotărârii a fost directă: volumul Fondului pentru Climă și Transformare a fost redus cu 60 de miliarde de euro.
Prin urmare, nu discutăm despre o simplă controversă politică.
Instanța constituțională supremă a Germaniei a stabilit că legea respectivă era incompatibilă cu Constituția și a declarat-o nulă.
Unde a fost atunci amenințarea cu fondurile europene?
Tocmai de aceea Manfred Weber trebuie să răspundă unei întrebări legitime.
Atunci când în Germania Bundesverfassungsgericht a constatat o încălcare constituțională într-o operațiune bugetară de 60 de miliarde de euro, de ce nu am asistat la aceeași retorică privind condiționarea banilor europeni destinați Germaniei?
De ce nu s-a cerut Comisiei Europene să analizeze suspendarea fondurilor europene pentru Germania până la restabilirea deplină a conformității constituționale?
De ce nu a devenit accesul Germaniei la fondurile europene instrumentul prin care Berlinul să fie constrâns politic?
Iar dacă un asemenea mecanism ar fi fost nepotrivit în cazul Germaniei, de ce devine acceptabil atunci când vorbim despre România?
Aceasta este adevărata problemă politică ridicată de intervenția lui Weber.
Statul de drept nu poate funcționa cu două unități de măsură: una pentru Berlin și alta pentru București.
Răspunsul lui Erich Mocanu către Manfred Weber
În urma mesajului publicat de liderul PPE, jurnalistul Erich Mocanu i-a adresat public lui Manfred Weber un răspuns în care contestă tocmai această diferență de tratament:
„Herr Weber, genau diese Art von Politik ist eines der Probleme der Europäischen Union: unterschiedliche Maßstäbe für unterschiedliche Mitgliedstaaten.”
În traducere:
„Domnule Weber, tocmai acest tip de politică reprezintă una dintre problemele Uniunii Europene: standarde diferite pentru state membre diferite.”
Mesajul continuă cu întrebarea centrală:
„Würden Sie genauso handeln, wenn es um Deutschland und eine Entscheidung des Bundesverfassungsgerichts ginge?”
Adică:
„Ați proceda la fel dacă ar fi vorba despre Germania și despre o decizie a Curții Constituționale Federale?”
Răspunsul amintește cazul celor 60 de miliarde de euro și îl întreabă direct pe Weber de ce, atunci când Bundesverfassungsgericht a constatat neconstituționalitatea mecanismului bugetar german, nu a cerut Comisiei Europene să condiționeze fondurile europene acordate Germaniei.
Mesajul se încheie cu o afirmație care ar trebui să reprezinte, de fapt, unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii:
„Rumänien ist Mitglied der Europäischen Union – kein Mitglied zweiter Klasse.”
„România este membră a Uniunii Europene – nu un stat membru de categoria a doua.”
Vocea Poporului: statul de drept trebuie apărat, dar regulile trebuie să fie aceleași pentru toți
Respectarea statului de drept nu poate fi negociabilă.
Nici în România, nici în Germania și nici în alt stat al Uniunii Europene.
Dar tocmai din acest motiv standardul trebuie să fie identic.
Dacă fiecare controversă constituțională dintr-un stat membru poate deveni motiv pentru amenințarea cu suspendarea fondurilor europene, atunci această regulă trebuie aplicată tuturor statelor membre în aceleași condiții.
Dacă nu, fondurile europene riscă să se transforme dintr-un instrument bazat pe tratate, regulamente și criterii juridice într-o pârghie de presiune politică.
Iar aici Manfred Weber și liderii europeni care susțin această abordare trebuie să răspundă foarte clar:
Ar accepta ca Germania să fie tratată exact în același mod în care cer acum să fie tratată România?
Dacă răspunsul este da, atunci regula trebuie aplicată fără excepții.
Dacă răspunsul este nu, atunci nu mai discutăm despre egalitatea statelor membre și despre statul de drept.
Discutăm despre dublu standard.
