În timp ce în unele state europene fermierii beneficiază de acces gratuit la apă pentru irigații și adăpare, în altele – mai ales în Germania, Olanda sau Franța – li se impune să plătească taxe pe apa din râuri, lacuri sau chiar pe cea pluvială. Acest fenomen ridică semne de întrebare legate de suveranitatea fermierilor și dreptul natural la resurse.
Unde plătește țăranul ue pentru apă?
În majoritatea țărilor vest-europene, apa utilizată în agricultură nu mai este considerată un drept natural, ci o resursă tarifabilă, supusă unei autorizații și unui „Wasserentnahmeentgelt” (taxă pe extragerea apei). Aceasta este aplicată pe metru cub (m³) de apă extrasă din surse naturale: râuri, lacuri, fântâni, puțuri sau pânze freatice.
Țările în care fermieri și agricultori plătesc apă:
- Germania – în majoritatea landurilor (cu unele excepții, vezi mai jos)
- austria – în funcție de land și volum
- Olanda – taxe mari și permise stricte
- Franța – cotizații către agenții de apă (Agences de l’Eau)
- Belgia – taxe regionale diferențiate
- Danemarca – taxare clară pe m³, inclusiv pentru irigații
- Italia – în special în regiunile nordice
- Spania – plăți către „Confederación Hidrográfica”, în funcție de zonă
- Grecia – în zonele irigate artificial sau unde apa e rară
- Portugalia – sistem tarifar mixt
Țările unde apa este gratuită pentru agricultură (sau puternic subvenționată):
- România – prin ANIF, parțial gratuit, subvenționat de stat
- Polonia – fără taxă pentru uz agricol
- Ungaria – apă gratuită în agricultură pentru mici fermieri
- Bulgaria – costuri minime sau zero pentru fermieri
- Letonia, Lituania, Estonia – liberal și fără taxă pe apă
- Slovacia, Cehia – gratuit sau doar costuri administrative
🇩🇪🇦🇹 Tabel comparativ: Cât costă 1 m³ de apă pentru fermieri în Germania și Austria?
| Țară / Land | Taxă apă agricolă €/m³ | Observații |
|---|---|---|
| Germania | ||
| Bavaria | 0,00 € | Apă gratuită pentru agricultură |
| Baden-Württemberg | 0,00 € | Nicio taxă, doar permis necesar |
| NRW | 0,015 € | Reduceri de până la 90% pt. fermieri |
| Saxonia | 0,01 – 0,02 € | În funcție de volum |
| Brandenburg | 0,008 € | Taxă pe apă de suprafață |
| Hessen | 0,01 € | Reduceri posibile |
| Niedersachsen | 0,006 € | Fermierii plătesc doar 10% |
| Rheinland-Pfalz | 0,015 € | Taxă standard |
| Mecklenburg-Vorp. | 0,005 – 0,01 € | Flexibil, după zonă |
| Austria | ||
| Niederösterreich | 0,00 – 0,01 € | Variabil în funcție de volum |
| Oberösterreich | 0,008 – 0,012 € | apă din râuri, lacuri |
| Steiermark | 0,00 € | Doar raportare obligatorie |
| Tirol | 0,012 € | Mai scump din cauza topografiei |
| Burgenland | 0,01 € | Reglementare locală |
💡 În ambele țări, apa de ploaie stocată în bazine private NU este taxată. Însă, în unele landuri germane, dacă apa de ploaie este conectată la rețele de canalizare sau folosită intensiv, poate deveni taxabilă indirect.
Ce înseamnă această taxare pentru fermierul european?
Taxarea apei agricole înseamnă:
- Costuri suplimentare pentru irigații
- Birocrație excesivă (autorizații, contoare, rapoarte)
- Amenzi mari în caz de extracții ilegale (până la 100.000 € în Germania)
- O limitare a independenței fermierului în fața secetei
Într-un moment în care agricultorii europeni se confruntă cu secetă, politici verzi agresive și creșteri de costuri, impunerea de taxe pe o resursă naturală precum apa este o lovitură suplimentară împotriva micului producător.
Concluzie
În timp ce unele state din Est protejează fermierul și oferă acces gratuit la apă, țările din Vest transformă această resursă într-o monedă de control și fiscalizare. În loc să încurajeze producția locală și independența agricolă, birocrația UE și taxele regionale transformă agricultura într-un sector sufocat de restricții, unde chiar și o picătură de apă devine motiv de sancțiune.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
