Când statul nu mai are chip: cine răspunde pentru abuzurile comise în uniformă?

Responsabilitatea care nu poate fi verificată de cetățean riscă să devină doar o responsabilitate pe hârtie.

Nu este vorba despre viața privată a polițistului

Cererea de identificare nu înseamnă că cetățenii trebuie să afle adresa, familia sau viața privată a polițistului. Nu despre asta este vorba.

Este suficientă o identificare profesională: număr de serviciu, cod individual sau alt sistem care să permită stabilirea clară a agentului implicat într-o acțiune oficială.

Statul cere identificare totală de la cetățean

Cetățeanul este identificabil prin carte de identitate, adresă, număr fiscal, permis de conducere, număr de înmatriculare, cont bancar și multe alte sisteme administrative.

În schimb, atunci când statul apare în fața cetățeanului printr-un agent în uniformă, cetățeanul poate ajunge în situația absurdă de a nu ști cine i-a încălcat drepturile.

De ce contează identificarea individuală?

• permite depunerea unei plângeri precise;
• reduce riscul de abuz în intervenții publice;
• protejează și polițiștii corecți de acuzații generale;
• întărește încrederea publică în instituții;
• face posibilă tragerea reală la răspundere a persoanei vinovate.

Argumentul opus: protecția polițiștilor

Sindicatele polițiștilor și unele autorități susțin că afișarea numelui sau a unei identificări vizibile poate expune agenții la amenințări, hărțuire sau atacuri personale.

Acest argument nu poate fi ignorat. Dar el nu răspunde complet la problema cetățeanului care trebuie să poată demonstra cine i-a încălcat drepturile.

De aceea, o soluție echilibrată poate fi folosirea unor coduri individuale, nu a numelui complet. Astfel, polițistul nu este expus public în viața privată, dar rămâne identificabil profesional.

Concluzie

Într-un stat de drept, uniforma nu trebuie să fie un scut pentru anonimat. Puterea publică trebuie exercitată cu responsabilitate, iar responsabilitatea presupune identificare.

Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului

Alătură-te!

Nu este suficient ca statul să spună: „știm noi cine a fost”. Cetățeanul trebuie să aibă posibilitatea reală de a formula o plângere concretă, împotriva unei persoane concrete, pentru o faptă concretă.