Europarlamentara germană Christine Anderson, membră a partidului Alternative für Deutschland (AfD), a lansat un mesaj dur împotriva influenței islamului asupra societății europene. Discursul său pune în discuție o problemă pe care numeroși politicieni europeni preferă să o evite: până unde trebuie să meargă toleranța religioasă atunci când anumite interpretări ale religiei intră în conflict cu libertatea de exprimare, egalitatea dintre femei și bărbați și principiile statului de drept?
Christine Anderson: critica islamului nu trebuie confundată automat cu islamofobia
În discursul atribuit europarlamentarei germane, Christine Anderson respinge acuzațiile de islamofobie formulate împotriva persoanelor care critică islamul.
„Nu sunt islamofobă. Nu mi-e frică de islam”, afirmă Anderson, potrivit traducerii discursului.
Europarlamentara susține că anumite caracteristici ale islamului sunt incompatibile cu principiile societății europene și critică ceea ce consideră a fi încercări de a reduce la tăcere criticii religiei prin acuzații de intoleranță.
Unul dintre punctele centrale ale intervenției este libertatea de a critica sau caricaturiza o religie fără teama de violență.
Aceasta este, într-adevăr, o problemă fundamentală pentru orice societate democratică.
Nicio religie nu trebuie să beneficieze de imunitate în fața criticii publice. Nici creștinismul, nici islamul și nici alte credințe.
Libertatea religioasă nu înseamnă obligația celorlalți de a accepta fără întrebări orice doctrină sau interpretare religioasă.
Cine stabilește ce este permis să criticăm?
În Europa, criticarea creștinismului este frecvent întâlnită în dezbaterile publice, în presă, în literatură și în producțiile artistice.
Aceeași libertate trebuie să existe și în privința islamului.
Dacă un cetățean critică o interpretare religioasă care justifică subordonarea femeilor, pedepsirea apostaziei sau limitarea libertății de exprimare, acesta nu trebuie automat prezentat drept extremist.
Critica unei doctrine religioase este un drept democratic. Amenințarea sau agresarea unei persoane pentru că își exprimă această critică este incompatibilă cu statul de drept.
Problema apare atunci când dezbaterea este înlocuită cu etichete, iar în locul argumentelor sunt folosite acuzații menite să descurajeze orice discuție.
În același timp, libertatea de critică nu justifică amenințările sau discriminarea împotriva persoanelor doar pentru că aparțin unei comunități religioase.
Islamismul politic și încercarea de a pune religia deasupra legii
Una dintre cele mai serioase provocări pentru statele europene o reprezintă islamismul politic, în special formele sale extremiste.
Aceste curente urmăresc organizarea societății și a statului în conformitate cu o interpretare religioasă obligatorie.
Aici conflictul cu democrația liberală devine evident.
În Germania, România și în celelalte state europene, legile adoptate în cadrul ordinii constituționale nu pot fi înlocuite de reguli religioase impuse întregii societăți.
Egalitatea dintre femei și bărbați, libertatea de conștiință, dreptul de a renunța la o religie și libertatea de exprimare trebuie protejate indiferent de presiunile exercitate de grupări religioase.
Nimeni nu poate pretinde că religia sa îi oferă dreptul de a restrânge libertățile celorlalți.
Acesta trebuie să fie principiul de bază al integrării în Europa.
Europa are rădăcini creștine. De ce ar trebui să ne fie rușine să spunem acest lucru?
Europa a fost modelată timp de secole de tradiția creștină.
Catedralele, bisericile, sărbătorile, arta, educația și numeroase tradiții europene poartă amprenta creștinismului.
Desigur, identitatea europeană a fost influențată și de dreptul roman, filosofia greacă, umanism și Iluminism.
Dar această diversitate de influențe nu anulează rolul istoric al creștinismului.
A recunoaște rădăcinile creștine ale Europei nu înseamnă a cere tuturor locuitorilor să devină creștini. Înseamnă a recunoaște istoria și identitatea culturală a continentului.
Europa nu trebuie să își nege tradițiile pentru a demonstra că este tolerantă.
Respectul față de alte religii nu impune abandonarea propriei identități.
