Leipzig – Într-un moment în care libertatea de exprimare e strivită sistematic de aparatul birocratic al statului, instanța supremă administrativă din Germania, Bundesverwaltungsgericht, a făcut un pas curajos: a anulat interdicția impusă revistei „Compact” de fostul ministru de interne Nancy Faeser (SPD). Decizia este o palmă peste retorica ipocrită a clasei politice, care nu tolerează vocile incomode ce expun realitatea pe care sistemul ar dori să o ascundă.
Acuzată că ar fi un „portavoce al extremei drepte”, revista „Compact” a fost interzisă în 2023, într-un gest care a semănat mai mult cu o răfuială politică decât cu o măsură de securitate democratică. Acum, instanța germană a arătat că această interdicție nu avea bază solidă și că, în esență, a fost un abuz al puterii politice împotriva unui canal de comunicare care nu se încadrează în narațiunea oficială.
Adevăr vs. „extremism” – când guvernul decide cine are voie să vorbească
Jürgen Elsässer, redactorul-șef al revistei, a spus-o clar: verdictul este un dublu succes – atât pentru libertatea de exprimare, cât și pentru opoziția reală din Germania. „Dacă nu se poate interzice Compact, nu se poate interzice nici AfD. Suntem vocea cea mai puternică a opoziției și veți mai auzi de noi”, a declarat el. Într-un peisaj mediatic dominat de obediență și conformism, „Compact” a rămas una dintre puținele surse care pun sub semnul întrebării agenda globalistă, măsurile de control și dictatul politic al Bruxelles-ului.
În realitate, așa-numita „extremă dreaptă” este deseori eticheta pusă pe cei care îndrăznesc să critice migrația necontrolată, politicile fiscale abuzive, distrugerea economiei locale și alienarea valorilor naționale. Adevărata extremă, cea care afectează zilnic viața cetățeanului, se află la butoanele puterii: guvernele care închid afaceri, impun restricții, taxează excesiv și cenzurează orice formă de opoziție.
Cine sunt adevărații extremiști?
În 2021, „Compact” a fost pusă sub observație de Verfassungsschutz – aceeași instituție care, în loc să se concentreze pe prevenirea terorismului real, pare din ce în ce mai ocupată cu hărțuirea vocilor critice din societate. Situația amintește periculos de regimurile totalitare care clasificau orice disidență drept „dușman al poporului”.
Statul nu doar că a eșuat în a demonstra că revista ar reprezenta un pericol real, dar a și expus propria lipsă de toleranță față de pluralismul de idei. Decizia Bundesverwaltungsgericht ar trebui să fie un semnal de alarmă: atunci când presa liberă e interzisă, iar „corectitudinea politică” devine criteriu de legalitate, nu mai vorbim de democrație, ci de autoritarism mascat.
Concluzie: Eticheta de „extremism” devine, pe zi ce trece, un instrument de control. Astăzi, cei care spun adevărul despre imigrație, despre dictatura ecologică sau despre influențele externe care decid soarta națiunii, sunt catalogați drept „periculoși”. Dar pericolul real vine din birourile celor care, în numele binelui colectiv, sacrifică libertăți fundamentale.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
