“Donatorii Invizibili” – Afacerea Profitabilă a Alegerilor Prezidențiale

Suntem din nou în pragul unei „sărbători democratice”. Alegeri prezidențiale. Plasme lucioase, candidați fardați, promisiuni împachetate frumos pentru un popor obosit, manipulat și înșelat de 35 de ani. Dar haideți să lăsăm teatrul și să vorbim despre ceea ce se întâmplă cu adevărat: despre afacerea donatorilor politici. de Erich Mocanu

Nicuşor Dan, candidatul cotat de unii ca fiind „independent” sau „antisistem”, se află acum în centrul unui scandal major privind donațiile primite. Și nu e vorba de 3 pensionari care au rupt 100 de lei din pensie de dragul viitorului țării. Nu, vorbim de donatori puternici, influenți, și – desigur – discreți. Pentru că dacă și-ar face public sprijinul, s-ar destrăma iluzia de independență a candidatului. Adevărul este că acești „donatori” nu sunt susținători. Ei sunt afaceriști. Investitori. Și în lumea lor, totul are un preț. Inclusiv politica.

Trucul: Investiția Multiplu Garantată

Să luăm un exemplu simplu: același donator sponsorizează trei candidați din tabere aparent diferite – Nicuşor Dan, Crin Antonescu (PNL/PSD) și Victor Ponta. Poate chiar și pe Lasconi. 1 leu la fiecare. Total: 3 lei. Mizează pe toți, ca la ruletă. Indiferent cine câștigă, donatorul este în poziție. Că doar nu donează din milă. El donează ca să încaseze.

Un contract cu statul de 100 de lei, obținut post-alegeri, face ca cei 3 lei investiți în campanie să devină profit curat. E o afacere genială. Legală. Cinică. Și perfect compatibilă cu democrația de fațadă care ni se tot vinde.

Legalitate? Sau Interpretare Selectivă?

E legal? Întrebați 10 avocați și veți primi 10 răspunsuri diferite. Pentru că în România, legea este un meniu à la carte. Se interpretează în funcție de interese, de poziție, și – evident – de valoarea „donației”.

Cine controlează Justiția? Aceiași care controlează politica. Și cine plătește politica? Afaceriștii-donatori. Deci da, totul este într-un echilibru perfect. Numai că poporul e mereu cel care plătește nota de plată.

Suveraniștii? Fără Nicio Șansă.

În acest sistem construit pe simulacru, suveraniștii nu au nicio șansă. Nici bani, nici expunere, nici rețele. Ei nu sunt parte din joc, sunt tolerați în decor. Ca să dea impresia de pluralism. Dar când vine momentul votului, sistemul are grijă să câștige… tot el. Poporul are doar libertatea de a-și alege opresorul. Și să o facă „democratic”.

Concluzie: Nu Mai Sunt Alegeri. Sunt Investiții.

Am ajuns în punctul în care nu mai putem vorbi despre alegeri. Ci despre investiții electorale și rentabilitate politică. Nu mai avem candidați, ci produse. Nu mai avem electorat, ci masă de manevră. Iar adevărata competiție nu este între viziuni pentru țară, ci între conturi și contracte.

România nu este condusă. România este gestionată de interese. Iar democrația este doar un decor elegant pentru dictatura economică care decide în tăcere cine trebuie să câștige.

Și până când poporul nu va înțelege că „donatorii” nu sunt salvatori, ci coloniști moderni, această țară nu va avea nicio șansă la libertate.