Familiile Albrecht își unesc imperiile în spatele ușilor închise. Cine va plăti prețul? Consumatorul.
În timp ce oamenii de rând își limitează coșul zilnic de cumpărături la strictul necesar, iar prețurile din supermarketuri cresc fără control, familiile miliardare care controlează aldi Nord și Aldi Süd își reglează conturile nu în instanță, ci în birouri de lux, cu scopul de a crea un megamonstru comercial european.
Aldi Nord și Süd, despărțite de peste 60 de ani în urma unei dispute între frații Karl și Theo Albrecht, sunt pe cale să se reunească într-un colos de tip holding, care ar putea domina nu doar piața germană, ci și o bună parte din Europa.
Monopolul bate la ușă, în tăcere
„Vor o fuziune totală, în secret. Cu IT comun, cu rețele și gestiuni contopite. Sub pretextul eficienței, ne pregătesc pentru monopol.”
– Analiză Vocea Poporului
În realitate, ceea ce se discută acum în spatele ușilor închise nu e doar o simplă „optimizare economică”. Este un pas major către centralizarea absolută a distribuției alimentare, în mâinile unui grup care nu dă socoteală decât propriilor interese.
Prețurile cresc, salariile stagnează – iar marile familii devin și mai mari
Ironia amară? În timp ce Aldi închide magazine online și își justifică politicile prin „dificultăți logistice” și „costuri mari”, familia Albrecht urcă pe scara averii mondiale, în topurile Forbes, nestingherită.
Cum explici unui pensionar german că prețul uleiului a crescut cu 40%, când în același timp Aldi raportează miliarde în profit și plănuiește extinderea în SUA, Asia și Europa de Est?
„Mica înțelegere de familie” = marele pericol pentru libera concurență
Adevărul dur este că această „reunificare istorică” nu are nimic de-a face cu binele clientului. Este un paravan pentru o consolidare de putere economică, într-un moment extrem de sensibil: criză economică, inflație alimentară, prăbușirea încrederii în lanțurile globale.
Când un jucător devine prea mare pentru a fi controlat, nu mai vorbim de economie de piață, ci de feudalism comercial modern, în care clientul devine supus, nu partener.
Cine le ține piept? Nimeni. Și asta e problema.
Autoritățile anti-monopol din Germania? Tăcute. Presa mainstream? Tace sau cosmetizează. Sindicatele? Au fost reduse la rol de spectatori.
Totul pare pregătit pentru ca fuziunea să treacă fără dezbatere publică, exact cum își doresc marile familii.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
Vocea Poporului întreabă:
- Ce se va întâmpla cu micii retaileri?
- Ce alternative mai are cumpărătorul de rând?
- Cât va mai dura până când fiecare stradă, fiecare sat și fiecare cartier va fi dependent de un singur „supermarket-sistem”?
Într-o Europă în care „libera circulație” a însemnat libera colonizare a pieței de către câțiva giganți, singura apărare rămâne informația și rezistența comunitară.
Spune NU dictaturii comerciale. Sprijină producătorii locali. Informează-te. Răspândește. Nu mai lăsa elitele economice să hotărască în locul tău.
