După victoria categorică a AfD în Sachsen-Anhalt, cancelarul Friedrich Merz a transmis un avertisment neobișnuit de dur. El a declarat că valorile Legii Fundamentale nu sunt supuse votului și că guvernul federal pe care îl conduce va asigura respectarea Constituției. Declarațiile au declanșat imediat discuția despre unul dintre cele mai drastice și niciodată utilizate instrumente ale Constituției germane: „Bundeszwang”, constrângerea federală prevăzută de Articolul 37 din Grundgesetz.
Declarația lui Friedrich Merz
După reuniunea conducerii cdu de luni, 7 septembrie, Merz a recunoscut gravitatea înfrângerii partidului său în Sachsen-Anhalt.
În același timp, cancelarul a afirmat că schimbarea majorităților face parte din democrație, dar că regulile fundamentale ale statului nu pot fi puse la vot.
În traducere:
Merz a continuat spunând că instituțiile Germaniei sunt stabile și capabile să se apere și a făcut o afirmație deosebit de importantă:
Declarația a fost făcută în contextul posibilității ca AfD să conducă pentru prima dată guvernul unui land german.
A spus Merz explicit „Bundeszwang”?
Aici trebuie sa fim foarte atenti!.
Presa germană a legat însă această declarație de posibilitatea folosirii articolului 37 din Grundgesetz. FOCUS a mers chiar mai departe, prezentând subiectul sub titlul: „Bundeszwang! Merz spricht harte Drohung gegen Siegmund aus”.
Prin urmare, trebuie diferențiate două lucruri: declarația exactă a cancelarului și interpretarea juridico-politică a consecințelor acesteia.
Ce este, concret, „Bundeszwang”?
Bundeszwang poate fi tradus prin „constrângere federală”.
Nu este o invenție politică și nici o simplă expresie jurnalistică. Este prevăzut expres de articolul 37 din Constituția Germaniei – Grundgesetz.
Al doilea alineat merge și mai departe. Pentru executarea Bundeszwang-ului, Guvernul Federal sau reprezentantul său beneficiază de dreptul de a da instrucțiuni landurilor și autorităților acestora.
Poate Merz pur și simplu să oprească un guvern AfD?
Nu.
Acesta este probabil cel mai important aspect juridic al întregii controverse.
Articolul 37 nu spune că guvernul federal poate interveni pentru că nu este de acord cu rezultatul alegerilor dintr-un land.
Nu spune nici că poate interveni pentru simplul motiv că un anumit partid ajunge la guvernare.
Pentru Bundeszwang trebuie să existe o neîndeplinire a obligațiilor constituționale sau federale ale landului.
Cu alte cuvinte, un eventual guvern Siegmund ar trebui mai întâi să acționeze într-un mod care creează condițiile juridice pentru o asemenea intervenție.
Și Merz nu poate decide singur
Mai există un obstacol constituțional foarte important.
Cancelarul nu poate declara de unul singur Bundeszwang.
Articolul 37 cere:
1. existența unei obligații federale încălcate de land;
2. o decizie a Guvernului Federal;
3. aprobarea Bundesratului;
4. măsuri necesare și justificate pentru restabilirea
respectării obligațiilor respective.
Prin urmare, nu vorbim despre un „buton constituțional” aflat pe biroul cancelarului.
Un instrument care nu a fost folosit niciodată
Caracterul extraordinar al acestei dezbateri devine și mai evident printr-un fapt istoric:
Juriști constituționali citați de presa germană consideră mecanismul posibil în principiu în cazul unor încălcări constituționale concrete, dar subliniază caracterul său extrem și condițiile restrictive pentru aplicare.
AfD are aproape 44% și vrea să guverneze
Contextul declarațiilor lui Merz este rezultatul fără precedent al alegerilor din Sachsen-Anhalt.
AfD, condusă în land de Ulrich Siegmund, a obținut 43,8% din voturi și 39 dintre cele 83 de mandate.
CDU a obținut numai 17,2%.
Siegmund încearcă acum să construiască o majoritate parlamentară și susține că rezultatul reprezintă un mandat clar pentru guvernare.
O formulare a lui Merz care va provoca dezbateri
Și expresia aleasă de cancelar merită analizată separat:
Cuvântul german „ergriffen”, folosit în legătură cu puterea, are o încărcătură istorică aparte. Termenul „Machtergreifung” este asociat în istoriografia germană cu preluarea puterii de către național-socialiști în 1933.
Deutsche Welle a remarcat explicit această încărcătură istorică a formulării cancelarului.
De aceea, afirmația poate fi interpretată politic ca fiind mult mai puternică decât o simplă declarație despre respectarea Constituției.
Dar puterea lui Siegmund, dacă va fi ales, ar fi tot „conferită”
Aici apare un paradox care merită pus în discuție.
Dacă Ulrich Siegmund ajunge ministru-președinte prin procedura prevăzută de Constituția landului și prin votul Landtagului, atunci puterea sa nu ar fi juridic „acaparată”.
Ea ar fi conferită prin mecanismul constituțional parlamentar.
Acest lucru nu înseamnă că un asemenea guvern ar fi ulterior liber să încalce Constituția. Dimpotrivă, ar fi supus acelorași limite constituționale ca orice alt guvern regional.
Comentariul Erich Mocanu
Într-un stat de drept trebuie apărată Constituția indiferent cine guvernează. Acest principiu trebuie să se aplice AfD exact așa cum trebuie să se aplice CDU, SPD, Verzilor sau oricărui alt partid.
Dar tocmai statul de drept presupune că instrumentele excepționale ale Constituției nu pot fi folosite preventiv doar pentru că rezultatul alegerilor este nedorit politic.
AfD a obținut aproape 44% din voturi în Sachsen-Anhalt. Dacă Ulrich Siegmund va fi ales ministru-președinte potrivit Constituției landului, el va primi puterea printr-un proces democratic și parlamentar.
Abia conduita concretă a unui asemenea guvern poate determina dacă există sau nu motive constituționale pentru intervenția Federației.
Tocmai de aceea afirmația cancelarului „Bei uns wird Macht erteilt, nicht ergriffen” ridică o întrebare legitimă.
Dacă Landtagul îi conferă legal puterea lui Siegmund, atunci chiar după definiția formulată de Merz avem de-a face cu o putere „erteilt” – conferită, nu cu una „ergriffen” – acaparată.
Iar dacă viitorul guvern încalcă ulterior Constituția, Germania are instanțe, Curți Constituționale și mecanisme federale pentru a interveni.
Într-o democrație însă, ordinea logică este fundamentală: mai întâi trebuie să existe încălcarea legii, apoi sancțiunea prevăzută de lege – nu invers.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului