În România, dreptul cetățenilor de a participa la mitinguri, demonstrații și alte forme de întrunire este garantat de Constituție. Articolul 39 spune însă foarte clar că aceste întruniri trebuie să se desfășoare pașnic și fără arme.
În același timp, Constituția spune că minorii beneficiază de un regim special de protecție și că folosirea lor în activități care le-ar pune în pericol viața sau dezvoltarea normală este interzisă.
Așadar, avem două principii care trebuie respectate în același timp: dreptul adultului de a protesta și dreptul copilului de a fi protejat.
Unde începe responsabilitatea părintelui?
Să fim foarte clari: nimeni nu contestă dreptul unui părinte de a avea opinii politice, de a protesta sau de a-și exprima nemulțumirea față de o decizie a Guvernului, Parlamentului, Președinției sau a oricărei alte instituții.
Problema apare în momentul în care părintele decide să ia cu el un copil care nu poate înțelege pericolul și nu se poate proteja singur.
Un adult poate decide: „Dacă situația devine periculoasă, plec.”
Un bebeluș nu poate lua această decizie. Un copil de doi ani nu poate lua această decizie. Un copil de trei sau patru ani nu poate evalua singur pericolul unei mulțimi care începe să fugă.
Un protest pașnic poate deveni, uneori, o situație periculoasă
Un protest poate începe perfect pașnic și se poate termina la fel. Dar nimeni nu poate garanta întotdeauna că în jurul unei mulțimi nu va apărea o situație neprevăzută.
O mulțime care începe să se deplaseze brusc poate fi extrem de periculoasă pentru un copil mic.
Un copil mic nu are posibilitatea de a decide singur cum să se retragă dintr-o zonă afectată.
Într-o situație de panică, chiar și părintele poate pierde controlul asupra situației.
Apariția unor cordoane, deplasări rapide ale mulțimii sau intervenții pot crea riscuri suplimentare.
Copilul nu și-a ales protestul
Aici este, poate, cea mai importantă diferență.
Adultul merge la protest pentru că a luat o decizie. A analizat situația și a decis să participe.
Bebelușul care este luat în brațe la protest nu a luat nicio decizie.
El este acolo pentru că adultul a decis să îl ducă acolo.
Iar această diferență trebuie să conteze atunci când discutăm despre responsabilitatea părintească.
Dreptul adultului de a protesta nu ar trebui să transforme copilul într-un participant involuntar la un risc pe care nu îl poate înțelege și din care nu se poate retrage singur.
Dar ce spune legea?
Constituția României garantează libertatea întrunirilor. Articolul 39 prevede însă că mitingurile, demonstrațiile, procesiunile și celelalte întruniri trebuie să se desfășoare pașnic și fără arme.
Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice merge mai departe și stabilește că acestea trebuie să se desfășoare fără a pune în pericol ordinea și liniștea publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața sau bunurile.
Separat, Constituția acordă copiilor un regim special de protecție. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării și violenței.
Este orice protest periculos pentru un copil?
Nu.
Și aici trebuie să fim corecți.
Nu putem spune că orice protest reprezintă automat un pericol pentru un copil. O manifestație pașnică, de mici dimensiuni, într-un spațiu sigur, este diferită de o manifestație tensionată în care există confruntări, intervenții ale forțelor de ordine sau riscul unei busculade.
Tocmai de aceea, problema nu trebuie tratată doar printr-o regulă mecanică.
Trebuie analizate vârsta copilului, natura manifestației, nivelul de risc și comportamentul părintelui.
Dar un bebeluș?
Este dificil de găsit o justificare convingătoare pentru expunerea unui bebeluș la o manifestație despre care părintele știe că poate deveni violentă sau poate implica gaze lacrimogene, îmbulzeală și intervenția forțelor de ordine.
Un bebeluș nu poate protesta. Nu poate consimți. Nu poate evalua riscul. Nu poate pleca singur.
Ar trebui interziși minorii sub 16 ani la proteste?
Aceasta este o întrebare de politică publică, nu o regulă pe care legislația actuală o stabilește în forma generală „sub 16 ani nu au voie la protest”.
Dar este o întrebare care merită discutată public: ar trebui stabilite limite speciale pentru participarea copiilor foarte mici la manifestații cu risc ridicat?
În opinia noastră, o eventuală reglementare ar trebui să se concentreze în primul rând asupra protecției copilului și asupra riscului concret, nu asupra opiniilor politice ale familiei.
Vulnerabilitate extrem de ridicată. Participarea la manifestații cu risc ar trebui tratată cu maximum de precauție.
Copilul poate înțelege foarte puțin din pericolele unei mulțimi și depinde aproape complet de adult.
Trebuie analizate vârsta, maturitatea copilului și natura concretă a manifestației.
Situația este diferită față de cea a unui bebeluș. Trebuie luate în calcul maturitatea și caracterul pașnic al manifestației.
Când poate deveni problema una de neglijență?
Legea nr. 272/2004 nu spune că simplul fapt că un părinte merge la un protest împreună cu copilul constituie automat neglijență.
Însă legea tratează neglijarea ca pe o problemă de protecție a copilului, iar autoritățile pot interveni atunci când există motive temeinice pentru a considera că minorul se află într-o situație de pericol.
Aici trebuie făcută diferența între:
Participarea copilului nu înseamnă automat că părintele îl neglijează.
Dacă părintele știe despre riscul grav și totuși expune copilul, situația trebuie analizată de autoritățile competente.
Și dacă minorul este rănit?
Aici lucrurile devin mult mai serioase.
Dacă un copil ajunge să sufere o vătămare în timpul unei manifestații, trebuie stabilit ce s-a întâmplat efectiv: cine a provocat vătămarea, dacă riscul era previzibil, dacă părintele putea evita expunerea copilului și dacă a existat o formă de neglijență.
Nu orice vătămare produsă la un protest înseamnă automat că părintele trebuie sancționat. Dar nici faptul că părintele a venit la protest nu trebuie să îl exonereze automat de orice responsabilitate.
Dacă autoritățile constată existența unui pericol iminent pentru copil cauzat de abuz sau neglijare, Legea nr. 272/2004 prevede inclusiv posibilitatea instituirii plasamentului în regim de urgență, în condițiile legii.
Aceasta nu este o pedeapsă automată pentru părintele care participă la un protest. Este o măsură de protecție a copilului, care trebuie aplicată numai atunci când condițiile legale sunt îndeplinite.
Nu trebuie să alegem între libertate și copii
Uneori dezbaterea publică este prezentată ca o alegere între două tabere: „cei care apără dreptul la protest” și „cei care vor să interzică protestele”.
Problema copiilor este însă diferită.
Putem apăra dreptul adulților de a protesta și, în același timp, să cerem ca bebelușii și copiii foarte mici să nu fie expuși unor riscuri inutile.
Dacă un adult are dreptul să își asume un risc pentru propriile convingeri politice, are dreptul să își asume același risc și în numele unui copil care nu poate înțelege pericolul și nu poate decide pentru el însuși?
Poate că avem nevoie de o regulă mai clară
Nu propunem interzicerea dreptului la protest.
Propunem o discuție despre responsabilitate.
Poate că legislația ar trebui să stabilească mai clar situațiile în care copiii foarte mici nu pot fi expuși unor manifestații cu risc ridicat.
Poate că părintele care ignoră în mod evident un pericol grav pentru copil trebuie să răspundă.
Și poate că, atunci când există o vătămare sau un pericol iminent, autoritățile trebuie să analizeze situația nu doar din perspectiva protestului, ci și din perspectiva protecției copilului.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
Acest material exprimă o opinie și lansează o propunere de dezbatere publică. Nu susține că legislația română interzice în prezent tuturor minorilor sub 16 ani participarea la proteste. Eventuala răspundere a părintelui și măsurile de protecție a copilului trebuie stabilite în funcție de situația concretă și de condițiile prevăzute de lege.
