Opinia jurnalistului de investigații și reprezentantului Organizației Germano-Române pentru Drepturile Omului, Erich Mocanu

Într-o demonstrație clară de imixtiune gravă în activitatea judecătorească, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis să sesizeze Inspecția Judiciară pentru anchetarea disciplinară a magistratului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești. Motivul? Judecătorul a avut curajul să anuleze hotărârea Curții Constituționale a României (CCR) nr. 32/2024, prin care au fost anulate alegerile prezidențiale din 2024.

Această acțiune a CSM este o presiune directă asupra tuturor judecătorilor, în special asupra celor de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), care urmează să soluționeze recursurile împotriva sentinței date de CA Ploiești. Practic, CSM le transmite judecătorilor ce soluții sunt „acceptabile” politic, în caz contrar, aceștia riscând să fie cercetați disciplinar.

Mai mult, decizia ICCJ prin care s-a anulat sentința de la CA Ploiești nu este motivată juridic solid, ci reflectă o decizie politică a statului paralel, menit să controleze justiția și să pedepsească magistrații care refuză să se supună comenzilor politice.

În prezent, există peste 130 de procese pe rolul instanțelor din toată țara privind anularea deciziei CCR din 6 decembrie 2024. Aceste dosare sunt acum puternic influențate de semnalul transmis de CSM: orice soluție împotriva deciziei CCR va fi sancționată.

---

---

„Obligatorie/" class="highlighted-tag">General Obligatorie” vs. „Obligatorie” – Fereastra de Legalitate prin care un Judecător poate Opri Abuzul

În contextul tensionat al deciziei Curții de Apel Pitești privind suspendarea aplicării hotărârii CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024, o întrebare esențială iese la suprafață: cât de obligatorii sunt, de fapt, deciziile CCR?

Constituția României, la Art. 147 alin. 4, afirmă că „deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii”. Însă formularea „general obligatorie”, în termeni juridici, nu este echivalentă cu „absolut obligatorie”. Această diferență semantică devine o cheie esențială într-un stat de drept.

Ce înseamnă „general obligatorie”?

Termenul „general” implică o aplicabilitate largă, dar nu absolută. O decizie a CCR este, desigur, valabilă pentru toate instituțiile statului și produce efecte juridice. Însă, în fața unei instanțe de judecată, aplicarea sa poate fi contestată sau interpretată diferit, în funcție de contextul și temeiurile legale ale cauzei respective.

Aceasta este și fereastra legală prin care judecătorul Alexandru Vasile de la CA Ploiești a dispus suspendarea aplicării hotărârii CCR nr. 32/2024. Nu ca un act de sfidare, ci ca un act de echilibrare între puterile statului și protejarea drepturilor fundamentale.

Ce ar fi însemnat „obligatorie”?

Dacă formularea Constituției ar fi fost „deciziile CCR sunt obligatorii”, fără nuanțe, atunci niciun judecător din România nu ar fi putut, în mod legal, să le conteste sau să suspende aplicarea acestora – indiferent de conținut sau de impact.

Prin urmare, formularea actuală lasă loc unei abordări constituțional-democratice, unde instanțele pot analiza legalitatea și aplicabilitatea deciziilor CCR atunci când acestea sunt puse în conflict cu alte norme fundamentale – precum voința populară exprimată prin vot, principiul separației puterilor sau statul de drept.

---

Concluzie

Prin curajul său, judecătorul de la CA Ploiești a folosit singura armă juridică permisă de Constituție pentru a contracara o posibilă deturnare a voinței populare: interpretarea diferenței dintre „general obligatoriu” și „obligatoriu” – o nuanță esențială care poate face diferența între democrație și dictatură.

Din păcate, răspunsul sistemului a fost unul brutal: anchetă disciplinară, desființarea deciziei de către ICCJ fără fundament solid, și instaurarea fricii în rândul judecătorilor.

Aceasta este realitatea unei justiții asediate de interese politice, unde curajul individual este pedepsit, iar statul paralel își impune dominația.