Conflictul politic dintre AfD și cancelarul german Friedrich Merz ajunge în fața justiției. Grupul parlamentar AfD din Bundestag anunță că a depus o plângere penală după ce cancelarul a asociat conceptul de „remigrație” promovat de partid cu o „epurare etnică după origine și culoarea pielii”.
BERLIN. Disputa dintre cancelarul federal Friedrich Merz și AfD a depășit limitele unei confruntări exclusiv parlamentare. Potrivit publicației germane TZ, grupul parlamentar AfD din Bundestag a anunțat că a depus o plângere penală împotriva cancelarului, considerând că afirmațiile acestuia din timpul dezbaterii bugetare sunt defăimătoare.
Declarația care a provocat reacția AfD a fost făcută miercuri, 9 septembrie 2026, în Bundestag. Existența și formularea declarației sunt confirmate și de pagina oficială a Parlamentului german.
AfD: Merz a „depășit o limită”
Stephan Brandner, director parlamentar și jurist al grupului AfD din Bundestag, susține că afirmația cancelarului a depășit limita criticii politice legitime și ar putea avea relevanță penală.
Potrivit relatării TZ, Brandner consideră că Merz le-ar fi atribuit parlamentarilor AfD susținerea unei politici de „epurare etnică”. AfD califică afirmația drept o posibilă „verleumderische Beleidigung”, expresie juridică germană care poate fi redată prin insultă defăimătoare/calumnioasă.
Brandner susține că acuzația îi privește pe membrii grupului parlamentar și, din punct de vedere politic, îi afectează inclusiv pe milioanele de alegători ai partidului.
Ce spune, de fapt, AfD despre „remigrație”
Aici se află centrul disputei. AfD respinge interpretarea cancelarului și susține că politica sa de remigrație se referă la măsuri pentru returnarea, în conformitate cu statul de drept și legislația în vigoare, a străinilor care sunt obligați să părăsească Germania.
Criticii AfD și autoritățile germane pentru protecția Constituției interpretează însă mult mai sever anumite concepte de „remigrație” existente în mediul radical de dreapta. Guvernul federal a apărat, de asemenea, formularea cancelarului. Potrivit TZ, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Stefan Kornelius, a considerat afirmația lui Merz „adecvată”.
Din punct de vedere jurnalistic este, prin urmare, necesară o distincție: definiția pe care AfD o dă propriei politici și interpretarea pe care adversarii săi politici sau autoritățile o atribuie conceptului nu sunt același lucru. Tocmai această contradicție se află acum în centrul conflictului.
Un detaliu constituțional important: ce spune articolul 46 din Grundgesetz
AfD invocă și o chestiune juridică deosebit de interesantă. Declarațiile făcute de parlamentari în Bundestag beneficiază, în principiu, de o protecție constituțională extinsă.
Articolul 46 alineatul 1 din Legea fundamentală germană prevede că un deputat nu poate fi tras la răspundere în afara Bundestagului pentru voturile sau declarațiile făcute în Parlament ori într-o comisie.
„Dies gilt nicht für verleumderische Beleidigungen.”
În traducere: această protecție nu se aplică insultelor defăimătoare/calumnioase.
Tocmai pe această excepție își construiește AfD o parte a argumentației. Brandner susține că declarația cancelarului nu ar fi protejată de indemnitatea parlamentară dacă autoritățile ajung la concluzia că este vorba despre o asemenea faptă.
Asta nu înseamnă însă că excepția se aplică automat. O problemă juridică esențială va fi dacă afirmația lui Merz constituie o afirmație factuală defăimătoare în sens penal sau o apreciere politică dură, protejată de libertatea de exprimare și de caracterul special al dezbaterii parlamentare.
„Este o măsură foarte bună și trebuia luată de mai mult timp”
Erich Mocanu, jurnalist VoceaPoporului.eu, consideră că decizia de a sesiza autoritățile este o măsură necesară, care trebuia luată de mai mult timp atunci când confruntarea politică ajunge la acuzații de o asemenea gravitate.
„Consider că este o măsură foarte bună și, din punctul meu de vedere, trebuia luată de mai mult timp. Un cancelar are dreptul să critice AfD, la fel cum AfD are dreptul să critice Guvernul. Dar funcția de cancelar nu poate însemna că orice acuzație, indiferent cât este de gravă, trebuie acceptată fără posibilitatea unei verificări juridice.”
„Atunci când se folosesc expresii precum «epurare etnică», nu mai vorbim despre o simplă diferență de opinie asupra imigrării. Vorbim despre o acuzație care, în conștiința publică europeană, este asociată cu unele dintre cele mai grave crime și expulzări colective. Dacă o asemenea caracterizare este justificată sau dacă depășește limitele permise trebuie să poată fi verificat juridic.”
„Și tocmai aici este principiul pe care îl consider esențial: legea trebuie să fie aceeași pentru toți. Pentru cetățean, pentru jurnalist, pentru deputatul din opoziție și pentru cancelar. AfD nu câștigă procesul prin simpla depunere a unei plângeri, iar Friedrich Merz nu devine vinovat pentru că a fost reclamat. Dar într-un stat de drept trebuie să existe posibilitatea ca inclusiv afirmațiile celui mai puternic om din Guvern să fie supuse controlului juridic.”
Libertatea de exprimare nu trebuie să devină un privilegiu al puterii
Cazul ridică o problemă mai amplă decât disputa dintre Merz și AfD: cât de departe poate merge limbajul politic înainte ca adversarul să poată cere intervenția justiției?
Libertatea de exprimare politică beneficiază de o protecție deosebit de puternică într-o democrație. Politicienii trebuie să suporte inclusiv critici dure, polemice și incomode. În același timp, această libertate nu elimină automat normele penale privind insulta, defăimarea sau calomnia.
Este relevant și faptul că AfD însăși militează pentru eliminarea §188 din Codul penal german, care acordă persoanelor implicate în viața politică o protecție penală specială în anumite cazuri de insultă și defăimare. În iunie 2026, Bundestagul a dezbătut un nou proiect AfD pentru abolirea acestei prevederi.
Din această perspectivă, principiul ar trebui să fie simplu: politicienii trebuie să beneficieze de libertatea de exprimare, dar nici poziția în stat și nici apartenența politică nu trebuie să stabilească cine poate fi tras la răspundere și cine nu.
Surse: TZ, Deutscher Bundestag, Grundgesetz. Informațiile privind depunerea plângerii reprezintă poziția comunicată de grupul parlamentar AfD. La momentul publicării, simpla depunere a unei plângeri penale nu reprezintă constatarea unei infracțiuni și nu stabilește vinovăția persoanei reclamate.
