În Europa se vorbește tot mai des despre „unitate”, „piață liberă” și „solidaritate economică”, dar în realitate Uniunea Europeană funcționează cu două măsuri și două standarde.
Ceea ce pentru Vest este „strategie națională”, pentru Est devine automat „populism periculos”.
Exact asta s-a întâmplat și atunci când George Simion, liderul aur, a cerut în repetate rânduri naționalizarea companiilor strategice de energie – în special Petrom, companie care gestionează resursele naturale ale României, dar ale cărei profituri ajung astăzi în buzunarele OMV Austria. transmite Erich Mocanu.
Declarațiile lui Simion au fost întâmpinate cu atacuri mediatice și acuzații de „antieuropenism”.
Dar paradoxal, în același timp, țările care dau tonul politicilor europene fac exact ceea ce el a propus — doar că sub o altă etichetă.
🇫🇷 Franța: Naționalizarea totală a EDF — un „model strategic”
În 2022, guvernul francez a decis să naționalizeze complet compania de energie EDF (Électricité de France), deținând acum 100% din acțiuni.
Motivul oficial?
„Asigurarea suveranității energetice a Franței” și protejarea cetățenilor de șocurile pieței libere.
În presă, decizia a fost lăudată drept o măsură curajoasă și responsabilă.
Nimeni nu a acuzat Parisul de populism sau antiglobalism.
🇳🇱 olanda: Statul preia rețelele de încălzire urbană
În 2025, Parlamentul olandez a adoptat o lege prin care rețelele de încălzire urbană (district heating) vor fi controlate în proporție de peste 50% de stat.
Motivul? Securitatea energetică și protecția consumatorilor.
Statul olandez nu preia companiile private complet, dar intervine acolo unde piața eșuează, pentru a garanta accesul cetățenilor la energie la prețuri juste.
🇩🇪 Germania: naționalizare mascată pentru stabilitate
În Germania, guvernul Scholz a preluat pachete de acțiuni în companii private din domeniul gazelor și energiei – inclusiv în Uniper – pentru a preveni colapsul sistemului energetic după criza gazelor rusești.
De fapt, statul german a injectat miliarde de euro și a devenit acționar majoritar, adică o formă de naționalizare temporară.
Nimeni din Bruxelles nu a condamnat Berlinul. Dimpotrivă, Comisia Europeană a aprobat schema ca „măsură de stabilitate economică”.
🇷🇴 România: globalism pentru unii, dependență pentru ceilalți
În schimb, România este forțată să rămână „liberalizată” — adică să lase controlul resurselor sale naturale și energetice în mâinile corporațiilor străine.
Când George Simion cere reîntoarcerea statului în economie, nu o face din nostalgie comunistă, ci din rațiune strategică.
România are nevoie de control asupra propriilor resurse, pentru a proteja cetățenii și pentru a garanta prețuri corecte la energie, combustibil și alimente.
Globalismul economic a demonstrat deja că funcționează doar pentru cei mari. Țările mici devin piețe de desfacere, fără putere decizională și fără profit intern.
🧭 Concluzie: Suveranitatea economică nu este populism
Ceea ce în Franța se numește „strategie națională”, în Germania „stabilitate economică” și în Olanda „control public”,
în România trebuie să se numească „curaj politic”.
Propunerile lui George Simion nu sunt o întoarcere în trecut, ci o revenire la normalitate:
un stat care își apără resursele, își protejează cetățenii și refuză să fie doar o filială economică a altora.
Adevărata Europă unită nu se construiește prin dependență, ci prin respect reciproc și suveranitate reală.
