Hunde aus dem Ausland: O realitate incomodă pentru adăposturile germane

Adopția câinilor din străinătate este un trend tot mai popular în Germania, iar cei care aleg să adopte câini din țări precum România sau Spania consideră că salvează vieți. Însă această practică este cu adevărat o soluție, sau doar un remediu temporar pentru o problemă mult mai mare, care persistă de fapt în adăposturile germane? De ce să „salvăm” câini din alte țări, când în adăposturile din Germania mii de câini așteaptă și ei o șansă?

Un sistem supraaglomerat – Cum se adâncește problema câinilor vagabonzi

Într-un reportaj recent la BR24, câinii din România, aduși cu speranța unui nou început în Germania, sunt transportați de la sute de kilometri distanță, din Pitești, România, către adăposturile din Bavaria. În adăpostul Pfaffengrün, patru câini ajung să fie întâmpinați cu bucurie, dar realitatea este că acești câini nu fac decât să adâncească problema, nu să o rezolve. De fiecare dată când un loc devine disponibil, câinii din România sunt aduși pentru a umple golul. Dar, oare, aceasta este o soluție pe termen lung?

În România, legea „Tötungsgesetz”, care permite eutanasierea câinilor vagabonzi dacă nu sunt adoptați în termen de 14 zile, nu face decât să accentueze criza. Iar în loc să ne concentrăm pe soluții sustenabile, cum ar fi sterilizarea masivă, ne limităm doar la salvarea câinilor individuali. Este aceasta o practică cu adevărat responsabilă, sau doar un bandaj care nu face decât să ascundă problema?

Câinii, nu jucării: Legea trebuie să fie mai aspră!

În acest context, nu putem ignora faptul că mulți oameni adoptați câini sau pisici nu o fac dintr-o adevărată responsabilitate față de animale, ci pur și simplu pentru a-și satisface dorința de a avea un „prieten” care să le aducă momente de distracție. Însă, când acest „prieten” nu mai este dorit, ajunge abandonat pe stradă, ca și cum ar fi un obiect ce poate fi aruncat. Oamenii care aleg să adopte un animal doar pentru a-l folosi pe post de „modă” trebuie să înfrunte niște sancțiuni mult mai mari. Legea ar trebui să fie mult mai severă pentru cei care nu iau în serios responsabilitatea de a avea un animal de companie.

Proprietarii care își aruncă animalele atunci când se satură de ele nu doar că încalcă drepturile unui animal, ci și pun o presiune imensă pe sistemele de adăposturi, care oricum sunt supraaglomerate. Amenzile ar trebui să fie usturătoare și să ajungă la un punct în care abandonul animalelor să devină o infracțiune severă, nu o faptă ușor de trecut cu vederea. Trebuie să ajungem la un moment în care să nu mai tolerăm aceste comportamente iresponsabile și crude.

Despre „salvarea” câinilor din străinătate

Chiar și în Germania, câinii proveniți din alte țări, aduși cu bune intenții, ajung adesea să devină „long-term residents”, așa cum îi numește Ilona Wojahn, președinta Tierschutzbund Bayern. Acest lucru se întâmplă atunci când adoptatorii nu înțeleg că un câine este un angajament pe termen lung, nu o jucărie pe care o poți arunca atunci când te plictisești de ea. Aceste animale sunt adesea abandonate în adăposturi pentru luni sau chiar ani de zile, ceea ce face ca soluțiile „internationale” să fie doar temporare, iar problema să rămână nerezolvată.

În loc să continuăm să importăm câini, ar trebui să investim în educația oamenilor și în promovarea unor practici de gestionare sustenabilă a câinilor vagabonzi. Răspunsul nu este salvarea unui număr limitat de câini din alte țări, ci combaterea sursei problemei prin măsuri proactive de sterilizare și responsabilizare a celor care decid să aducă un animal în viața lor.