Pe 29 mai 2025, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis: politicienii, funcționarii publici și demnitarii NU mai sunt obligați să declare averile și veniturile soților, copiilor și membrilor de familie.
Această hotărâre nu protejează intimitatea, ci ascunde traseul banilor publici, legalizează transferul averilor prin rude și îngroapă orice șansă la responsabilitate publică.
- Este nu doar un atac frontal la statul de drept, ci o invitație oficială la corupție impunită, camuflată sub hainele legii.
CCR: Avocatul intereselor private, nu gardianul interesului public
Decizia CCR vine într-un moment de maximă neîncredere în clasa politică românească, în care averile demnitarilor explodează în timp ce spitalele ard și școlile se prăbușesc.
De acum, nu vei mai ști dacă un ministru și-a trecut vila pe numele soției, sau dacă un parlamentar și-a pus acțiunile în firma fiului.
Transparența a murit. Oficial. Și cu decizie motivată.
Germania: „modelul european” cu aceleași practici opace
Nici în Germania lucrurile nu stau altfel. Acolo, cancelarul, miniștrii, deputații și președintele federal NU sunt obligați să declare averea integrală.
- Nu știm câte proprietăți au.
- Nu știm valoarea conturilor sau participațiilor indirecte.
- Nu știm dacă rudele lor beneficiază de contracte cu statul.
Totul este camuflat prin legi cu titluri pompoase: „Verhaltensregeln des Bundestages”, „Nebeneinkünftegesetz”, dar fără substanță. Transparența germană este pur decorativă. Cetățeanul primește praf în ochi, iar elitele politice își mută averile în zonele gri ale legislației.
Un continent al cinismului democratic
România și Germania sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași monede europene:
- Democrația este pentru afișe electorale.
- Puterea reală este opacă, impenetrabilă, moștenită și protejată de sistem.
Cei care cer cetățeanului să plătească taxe, să se sacrifice, să respecte legea, nu respectă transparența minimă de a spune ce avere au sau cum au făcut-o. În schimb:
- CCR ascunde averile prin soții și copii,
- Bundestagul refuză să ceară declarații de avere complete,
- iar presa centrală tace complice.
Concluzie: nu e corupție. E sistem.
Nu mai vorbim de cazuri izolate. Nu mai vorbim de „scăpări”.
Vorbiți despre o infrastructură legală a corupției.
O rețea tăcută, protejată de instanțe, legitimată prin decizii „constituționale” și perpetuată în toate capitalele europene.
România și Germania nu sunt excepții. Sunt regula. transmite erich mocanu
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
