Scandal șocant în Germania: Morminte goale ale victimelor nazismului, Falsificare de documente și fonduri publice irosite!

Lüneburg, Germania – O descoperire șocantă zguduie memorialul victimelor eutanasiei din Lüneburg, Niedersachsen. În timpul unei cercetări recente, au fost găsite mai multe morminte goale, iar rămășițele scheletice ale celor decedați au dispărut în mod misterios. Oamenii de știință și autoritățile sunt revoltate de ceea ce pare a fi o mușamalizare a istoriei și o insultă adusă memoriei celor care au căzut victime regimului nazist.

Carola Rudnick, directoarea Gedenkstätte Euthanasie, a declarat cu îngrijorare: „Suntem șocați! Lipsesc 75 de schelete de adulți și patru de copii uciși în timpul regimului nazist.” Majoritatea victimelor adulte erau muncitori forțați, provenind în principal din Polonia și Rusia. Totuși, ceea ce părea a fi o înmormântare de pace s-a transformat într-o veritabilă enigmă: morminte care ar fi trebuit să adăpostească rămășițele celor uciși erau complet goale.

Cum au fost descoperite mormintele goale?

În luna august, autoritățile din Niedersachsen plănuiau deschiderea unui nou centru de documentare pe teritoriul memorialului. În contextul acestui proiect, au fost realizate cercetări mai amănunțite privind mormintele din cimitirul de război, care a fost inaugurat în 1975. Până atunci, se considera că aici se aflau rămășițele a 24 de femei și 56 de bărbați (cu vârste între 17 și 88 de ani), plus patru copii. Cu toate acestea, o verificare mai atentă a actelor de deces a arătat că numărul victimelor era mult mai mare decât cel al mormintelor. Așa cum a declarat Rudnick: „Am descoperit că sunt mai multe victime decât morminte.”

Din această cauză, a fost decisă o investigare a locurilor de înhumare, iar ceea ce au descoperit cercetătorii a fost devastator: mormintele erau goale. „Am avut de-a face cu o groază de situație,” a spus Rudnick. „Unii dintre acești oameni nu au fost nici măcar îngropați în locul în care le spuneau planurile cimitirului.”

Planurile cimitirului sunt, aparent, false

Din păcate, adevărul pare și mai sinistru. Au fost descoperite dovezi clare că planurile inițiale ale cimitirului au fost falsificate. Directorul organizației Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge, Jan Effinger, a confirmat această ipoteză, spunând că „am săpat în a doua linie de morminte și am constatat că acolo nu a existat niciodată un mormânt, pământul fiind complet nemișcat.” Aceasta sugerează că, în urma mutării rămășițelor în 1975, multe dintre ele nu au fost efectiv exhumate și reîngropate, așa cum ar fi trebuit.

O crimă împotriva memoriei și resurselor publice irosite

Pentru Rudnick și pentru familiile celor uciși, acest scandal reprezintă o dublă lovitură. Pe lângă faptul că victimele au fost omise în mod scandalos din procesul de reînhumare, au fost utilizate fonduri publice care, în realitate, nu au fost alocate corespunzător. „Este un adevărat scandal, o crimă împotriva memoriei celor care au suferit în perioada nazistă”, a spus directoarea. Familiei celor decedați au venit ani de zile la aceste morminte pentru a aduce omagiu, doar pentru a descoperi că locurile de înmormântare erau goale.

Pentru a adresa această problemă, autoritățile vor apela la tehnologia radarului de sol și la imagini aeriene pentru a localiza rămășițele pierdute. Rudnick a subliniat importanța acestei căutări: „Trebuie să căutăm terenurile vechi de înmormântare ale copiilor și ale străinilor bolnavi, care au fost uciși sub regimul nazist.”

Ministrul de Interne al Germaniei se implică

Ministerul de Interne din Hannover a fost deja implicat în investigarea acestui scandal, iar căutările continuă. Peste 300 de copii și 140 de adulți care au fost uciși în perioada regimului nazist sunt înmormântați în acest cimitir, iar acum, autoritățile vor face tot posibilul pentru a restabili demnitatea acestora și pentru a adresa greșelile din trecut.

Acest caz reiterează necesitatea unui control mai atent asupra memorialelor istorice și a modului în care sunt gestionate fondurile publice destinate acestora. În fața unui asemenea scandal, se pune întrebarea esențială: cât de mult mai pot fi neglijate memoria și respectul față de cei care au suferit sub regimul totalitar nazist? Oare acest „accident” reprezintă doar vârful aisbergului în ceea ce privește gestionarea defectuoasă a memoriei istoriei recente?