În fiecare an, la 3 octombrie, Germania sărbătorește Ziua Unității Germane. În memoria colectivă au rămas mai ales două date: 9 noiembrie 1989, căderea Zidului Berlinului, și 3 octombrie 1990, reunificarea oficială. Între ele însă există o dată esențială, fără de care povestea este incompletă: 1 iulie 1990.
9 noiembrie 1989: Zidul se deschide, dar cele două Germanii nu devin un singur stat
Imaginile din noaptea de 9 noiembrie 1989 au făcut înconjurul lumii. Mii de oameni au trecut prin punctele de frontieră, s-au urcat pe Zidul Berlinului și au sărbătorit ceea ce avea să devină simbolul prăbușirii regimului comunist est-german.
Dar există o diferență între căderea Zidului și dispariția frontierei.
După 9 noiembrie 1989, Republica Democrată Germană (RDG/DDR) continua să existe ca stat. Republica Federală Germania (RFG/BRD) era un alt stat. Iar între Berlinul de Est și Berlinul de Vest continuau să existe puncte și proceduri de control.
Pe măsură ce anul 1990 avansa, controalele deveniseră însă tot mai relaxate. Chiar Guvernul Federal german consemnează că, în special la Berlin, unde zilnic treceau foarte mulți oameni, persoanele erau din ce în ce mai des pur și simplu lăsate să treacă.
17 iunie 1990: o mărturie directă din Berlin
Autorul acestor rânduri a ajuns în Germania la 17 iunie 1990.
În acea zi am trecut cu metroul din Berlinul de Est în Berlinul de Vest.
La trecerea mea nu am fost controlat. Pentru câteva momente puteai avea impresia că frontiera nu mai există și că Berlinul este deja un singur oraș într-o singură țară.
Juridic însă lucrurile nu stăteau astfel.
Controalele existau încă. Iar experiența celor care traversau frontiera nu era întotdeauna aceeași. Am cunoscut inclusiv persoane care au fost controlate și cărora nu li s-a permis trecerea în Vest.
Această experiență personală este importantă tocmai pentru că arată diferența dintre imaginea simbolică a căderii Zidului și realitatea administrativă din lunile care au urmat.
1 iulie 1990: ziua în care au căzut oficial ultimele controale
Momentul decisiv avea să vină la 1 iulie 1990.
La acea dată a intrat în vigoare Uniunea Monetară, Economică și Socială dintre cele două state germane. Marca germană occidentală – Deutsche Mark – a devenit moneda utilizată și în RDG.
Dar s-a produs și un eveniment fundamental pentru libertatea de circulație:
au fost eliminate oficial controalele de persoane la frontiera intergermană.
Acordul dintre guvernele RFG și RDG prevedea fără echivoc că, începând cu 1 iulie 1990, toate controalele asupra circulației persoanelor la frontierele intergermane sunt desființate.
Inclusiv frontiera dintre Berlinul de Est și Berlinul de Vest intra în această nouă realitate.
Ministrul federal de Interne Wolfgang Schäuble declara atunci că, după 40 de ani, devenea realitate ceea ce mulți germani nu mai îndrăzniseră să spere: drumul neîngrădit „din Germania în Germania”.
De aceea, 1 iulie 1990 nu este o simplă notă de subsol a istoriei reunificării.
Este ziua în care separarea dintre cele două Germanii a pierdut una dintre manifestările sale cele mai concrete: controlul persoanei care trecea dintr-o parte în cealaltă.
3 octombrie 1990: abia acum Germania devine din nou un singur stat
Procesul nu s-a încheiat nici la 1 iulie.
La 31 august 1990 a fost semnat Tratatul de Unificare (Einigungsvertrag).
Iar la 3 octombrie 1990, aderarea RDG la Republica Federală Germania a devenit efectivă.
RDG a încetat să mai existe ca stat separat, iar Brandenburg, Mecklenburg-Vorpommern, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia au devenit landuri ale Republicii Federale Germania.
Berlinul a devenit capitala Germaniei reunificate.
Tratatul a stabilit totodată:
„3 octombrie este, ca Zi a Unității Germane, sărbătoare legală.”
Aceasta este originea actualei sărbători naționale germane.
Și înainte de 1990 exista o „Zi a Unității Germane”
Există încă un detaliu istoric care merită amintit.
În Germania de Vest, înainte de reunificare, 17 iunie era deja „Tag der Deutschen Einheit” – Ziua Unității Germane.
Data comemora revolta populară din RDG din 17 iunie 1953, reprimată de regimul est-german cu sprijinul trupelor sovietice.
După reunificare, 3 octombrie a înlocuit 17 iunie ca sărbătoare națională.
Astfel, data la care am ajuns eu în Germania – 17 iunie 1990 – avea o semnificație cu totul specială: era ultima dată când Germania Federală marca Ziua Unității Germane la 17 iunie, în timp ce Germania încă nu era juridic unită.
Patru momente care nu trebuie confundate
Istoria reunificării Germaniei nu poate fi redusă corect la o singură noapte.
9 noiembrie 1989 – cade Zidul Berlinului și se deschid punctele de trecere.
17 iunie 1990 – ultima Zi a Unității Germane sărbătorită în Germania de Vest înainte de reunificare; cele două state germane încă există separat.
1 iulie 1990 – intră în vigoare Uniunea Monetară, Economică și Socială și sunt eliminate oficial controalele de persoane la frontiera intergermană.
3 octombrie 1990 – se realizează unitatea statală, RDG încetează să existe separat, iar 3 octombrie devine noua Zi a Unității Germane.
Istoria este mai complexă decât două date
9 noiembrie 1989 rămâne una dintre marile zile ale istoriei europene contemporane.
3 octombrie 1990 rămâne ziua în care unitatea statală a Germaniei a devenit realitate.
Dar între aceste două momente au existat aproape unsprezece luni de tranziție politică, juridică, economică și umană.
Iar 1 iulie 1990 trebuie să-și găsească locul în această poveste.
Pentru cei care au trăit acele luni, diferența nu este una pur academică. Era diferența dintre un Zid care căzuse și o frontieră care încă exista; dintre posibilitatea de a trece uneori aproape fără control și dreptul de a trece fără acel control; dintre două state care se apropiau și un singur stat care încă nu se născuse juridic.
Germania nu s-a reunificat într-o singură noapte.
A fost un proces.
9 noiembrie a deschis Zidul.
1 iulie a eliminat controalele de persoane dintre cele două Germanii.
3 octombrie a încheiat separarea statală.
Iar toate aceste date fac parte din aceeași istorie.
