UE poate bloca averea și activitatea unei persoane fără o condamnare penală. Cazurile Baud și Doğru ridică o întrebare incomodă: până unde poate merge Bruxelles-ul?

Jacques Baud, sancționat de Uniunea Europeană

Jacques Baud este fost colonel al armatei elvețiene și fost analist în domeniul informațiilor.

La 15 decembrie 2025, Consiliul Uniunii Europene l-a inclus pe lista persoanelor supuse măsurilor restrictive europene.

Nu este vorba despre o condamnare penală pronunțată împotriva sa.

Consiliul UE motivează includerea lui Baud prin activități pe care le califică drept parte a manipulării informaționale și ingerinței în sprijinul politicilor Federației Ruse.

Printre elementele menționate oficial se află aparițiile sale în anumite canale media și afirmațiile sale referitoare la războiul din Ucraina.

Consecințele unei asemenea includeri nu sunt însă simbolice. Măsurile restrictive europene pot presupune înghețarea fondurilor și a resurselor economice și interdicția ca alte persoane sau entități să îi pună la dispoziție fonduri ori resurse economice.

Hüseyin Doğru: un cetățean german pe lista de sancțiuni

Cazul jurnalistului Hüseyin Doğru este poate și mai relevant pentru cetățenii Uniunii Europene.

Doğru este cetățean german și turc și este asociat cu platforma RED. În mai 2025, Uniunea Europeană l-a introdus, de asemenea, în regimul său de sancțiuni.

Consiliul UE susține că activitățile sale au făcut parte din operațiuni coordonate de manipulare informațională și că acestea ar servi intereselor Federației Ruse.

Doğru contestă aceste acuzații și a atacat sancțiunile în fața Tribunalului Uniunii Europene.

Nu discutăm doar despre o dispută politică pe rețelele sociale. Discutăm despre limitele juridice ale puterii instituțiilor europene.

Conturile familiei și efectele colaterale

Cazul Doğru a devenit și mai controversat după ce efectele financiare au ajuns să afecteze membri ai familiei sale.

Presa germană a relatat despre blocarea conturilor soției sale în contextul suspiciunii că acestea ar putea fi folosite pentru eludarea sancțiunilor.

Ulterior, o instanță germană a exprimat îndoieli serioase privind legalitatea măsurii referitoare la soție și a dispus protecție juridică provizorie.

Au existat relatări și despre probleme privind contul mamei jurnalistului.

Nu o instanță penală decide introducerea pe listă

Aici se află una dintre cele mai controversate caracteristici ale sistemului.

Introducerea unei persoane pe o asemenea listă de sancțiuni nu presupune în prealabil o condamnare penală.

Decizia este adoptată în cadrul mecanismelor politice ale Uniunii Europene, în special prin Consiliul UE.

Persoana sancționată are posibilitatea de a solicita reconsiderarea și de a contesta actele în fața instanțelor europene.

Iar un proces poate dura.

libertatea de exprimare nu înseamnă doar protejarea opiniilor populare

VoceaPoporului.eu nu afirmă că opiniile exprimate de Jacques Baud sau Hüseyin Doğru sunt automat adevărate.

Aceasta nici măcar nu este problema centrală.

Libertatea de exprimare nu a fost creată pentru a proteja doar afirmațiile cu care guvernul, majoritatea populației sau instituțiile europene sunt de acord.

Reclama

O societate democratică trebuie să poată tolera inclusiv opinii incomode, greșite, exagerate sau profund nepopulare, în limitele stabilite de lege.

Unde se termină combaterea unei operațiuni străine și unde începe sancționarea exprimării unei opinii?

„dezinformare”, „propagandă”, „manipulare informațională”

În ultimii ani, asemenea termeni au intrat tot mai puternic în limbajul instituțional european.

Există motive reale pentru combaterea operațiunilor de influență organizate de state străine.

Dar există și un pericol real dacă definițiile devin suficient de largi încât exprimarea unei poziții politice divergente să poată fi interpretată drept participare la o operațiune de influență.

Legile și garanțiile constituționale nu trebuie construite pentru politicienii în care avem încredere, ci și pentru situația în care puterea ajunge în mâinile unor oameni în care nu avem încredere.

Suveranitatea nu trebuie să devină un cuvânt interzis

Principiul atribuirii competențelor este fundamental în dreptul Uniunii: UE nu dispune, juridic, de o competență generală nelimitată.

Statele membre au transferat anumite competențe Uniunii prin tratate. Restul rămân statelor.

De aceea, orice extindere a puterii europene trebuie analizată critic.

Nu este suficient ca o măsură să urmărească un scop considerat bun. Trebuie verificat dacă există competență pentru adoptarea ei, dacă măsura este necesară, dacă este proporțională și dacă persoana afectată beneficiază de protecție juridică efectivă.

Astăzi este Baud. Mâine cine?

Aceasta este întrebarea care ar trebui să intereseze inclusiv persoanele care îl consideră pe Jacques Baud complet greșit.

Mecanismele juridice create astăzi nu dispar automat odată cu actuala criză geopolitică.

Ele rămân disponibile instituțiilor.

Și tocmai de aceea precedentele trebuie analizate nu după simpatia pe care o avem pentru persoana sancționată, ci după puterea pe care suntem dispuși să o acordăm autorității.

Un principiu al statului de drept trebuie să funcționeze și pentru adversarul nostru. Altfel nu mai este un principiu.