Tot mai mulți pacienți din Europa și din lume ridică semne de întrebare cu privire la siguranța substanțelor de contrast pe bază de gadoliniu utilizate în investigațiile RMN (rezonanță magnetică nucleară). Deși autoritățile medicale recunosc oficial că urme de gadoliniu pot rămâne în organism, dezbaterea reală privește posibilele efecte pe termen lung asupra sănătății.
Un fapt recunoscut: gadoliniul nu este eliminat complet
Până nu demult, pacienților li se spunea că substanța de contrast este „eliminată rapid din organism”.
Astăzi, acest lucru nu mai este adevărat.
Agenții de reglementare din UE și SUA recunosc oficial:
- urme de gadoliniu rămân în organism,
- inclusiv în creier, oase și piele,
- chiar și la persoane cu rinichi perfect funcționali.
Această recunoaștere a dus, începând cu 2017, la restricționarea sau retragerea unor substanțe de contrast mai instabile din Uniunea Europeană.
👉 Întrebarea care rămâne:
dacă substanța rămâne, de ce ni se spune în continuare că „nu există niciun motiv de îngrijorare”?
Ce este, de fapt, gadoliniul
Gadoliniul este un metal greu, care în formă liberă este foarte toxic.
Industria farmaceutică susține că, legat chimic într-un compus (chelat), el devine sigur pentru uz medical.
Problema este că:
- aceste legături nu sunt indestructibile,
- iar cercetările arată că o parte din gadoliniu se separă și se depune în țesuturi.
Pacienții vorbesc. Medicina tace.
În ultimii ani, au apărut numeroase grupuri de Facebook și comunități online internaționale, unde mii de persoane relatează simptome apărute după administrarea substanțelor de contrast RMN, printre care:
- dureri neurologice persistente,
- furnicături, arsuri, amorțeli,
- oboseală extremă,
- tulburări cognitive,
- probleme dermatologice.
Mulți dintre acești pacienți afirmă că:
- înainte de RMN nu aveau aceste probleme,
- simptomele au apărut la scurt timp după investigație,
- analizele au arătat prezența gadoliniului în organism, luni sau chiar ani mai târziu.
Și totuși, răspunsul primit este adesea același:
„Nu există dovezi științifice că gadoliniul ar provoca aceste simptome.”
O formulare convenabilă pentru industrie
Autoritățile și producătorii nu mai neagă existența depunerilor.
În schimb, folosesc o formulare atent aleasă:
„Nu există dovezi clare ale unui prejudiciu clinic.”
Această nuanță este esențială:
- nu înseamnă că prejudiciul nu există,
- ci că nu a fost demonstrat conform standardelor stricte cerute de medicina bazată pe dovezi.
Pentru pacienți, această distincție este greu de acceptat:
- simptomele sunt reale,
- suferința este reală,
- dar nu este recunoscută oficial.
De ce este atât de greu de demonstrat
Specialiști independenți explică:
- simptomele sunt nespecifice,
- nu există un test standard care să confirme „boala indusă de gadoliniu”,
- studiile pe termen lung sunt costisitoare și complexe,
- iar efectele pot apărea doar la un procent mic de pacienți.
Istoria medicinei arată însă că multe riscuri au fost recunoscute oficial abia după ani sau decenii, când dovezile au devenit imposibil de ignorat.
Întrebări legitime care rămân fără răspuns
- De ce substanțele de contrast sunt administrate uneori rutinier, fără alternative discutate?
- De ce pacienții nu sunt informați clar că o parte din gadoliniu rămâne în organism?
- Cine monitorizează efectele cumulative la pacienții care fac RMN-uri repetate?
- Cine își asumă responsabilitatea dacă, peste ani, apar dovezi clare ale unor efecte negative?
Dreptul pacientului la informare completă
Ceea ce cer majoritatea pacienților nu este interzicerea RMN-ului cu contrast, ci:
- informare corectă și completă,
- evaluare individuală a riscurilor,
- folosirea substanței de contrast doar când este strict necesar,
- recunoașterea faptului că medicina nu are încă toate răspunsurile.
Concluzie
Cazul gadoliniului nu este doar o problemă medicală.
Este o problemă de transparență, responsabilitate și respect față de pacient.
Faptul că gadoliniul rămâne în organism este deja un fapt acceptat.
Ceea ce lipsește este curajul de a investiga în profunzime consecințele, chiar și atunci când acestea nu sunt convenabile pentru industrie.
Până atunci, vocile pacienților continuă să se adune — nu din panică, ci din nevoia de a fi ascultați.
👉 „Alătură-te discuțiilor din comunitatea.voceapoporului.eu și spune-ți părerea!”
