Germania face un nou pas în direcția progresismului legislativ cu implementarea așa-numitei „Legi a Autodeterminării” (Selbstbestimmungsgesetz – SBGG), care permite persoanelor trans, intersexuale și non-binare să-și schimbe legal genul și numele pe baza unei simple declarații, fără consultări psihologice sau aprobări judiciare.
Dar partea care atrage atenția și stârnește polemici este articolul 13 din lege, care interzice explicit utilizarea numelui anterior (deadnaming) fără consimțământul persoanei. Dacă acest act este realizat intenționat și cu scop dăunător, poate atrage o amendă de până la 10.000 de euro.
O lege între protecție și ideologie
Scopul declarat al legii este de a proteja demnitatea și intimitatea persoanelor trans, într-o societate în care, spun susținătorii legii, acestea sunt adesea victime ale discriminării. Totuși, vocile critice avertizează asupra unei tendințe periculoase: confundarea libertății de exprimare cu infracțiunea.
Desigur, insultarea sau umilirea cu bună știință a cuiva pe baza identității de gen ar trebui sancționată, dar cine stabilește și cum se dovedește intenția? Ce înseamnă „scop dăunător”? Poate o discuție tensionată într-un mediu profesional duce la o amendă, doar pentru că cineva a folosit din greșeală sau cu scepticism un pronume „greșit”?
Cazuri-limită și abuzuri posibile
Legea afirmă că nu orice eroare de adresare este pedepsibilă. Dar în practică, granița dintre „greșeală” și „intenție” este subiectivă. Ce se întâmplă în cazul profesorilor, medicilor sau jurnaliștilor care, din neștiință sau confuzie, folosesc vechiul nume sau gen al unei persoane? Sau în cazul rudelor în vârstă care nu pot accepta tranziția unui membru al familiei?
Mai mult, există riscul ca legea să devină instrument de șantaj social sau chiar juridic. Într-un climat în care „ofensa” devine monedă de schimb, un simplu conflict personal poate fi transformat într-un caz de „discriminare cu intenție”, cu consecințe financiare grave.
O societate educată sau constrânsă?
Susținătorii legii vorbesc despre o societate mai incluzivă și civilizată. Însă criticii avertizează că este o formă de reeducare forțată, în care nu doar respectul este impus, ci și limbajul, percepția și exprimarea. Nu mai este suficient să fii tolerant – trebuie să adopți complet narativul impus de stat, altfel ești pasibil de sancțiuni.
În mod paradoxal, o lege care ar trebui să apere drepturile unei minorități riscă să reducă libertățile fundamentale ale majorității, mai ales în spațiul public și profesional. Discursul liber, dezbaterea sau chiar exprimarea îndoielii devin domenii periculoase, supuse cenzurii morale și legale.
Concluzie voceapoporului.eu
Legea SBGG din Germania reprezintă un pas decisiv în direcția recunoașterii identității de gen, dar pune și bazele unui climat rigid și potențial represiv. Protejarea demnității nu trebuie să însemne instituirea unei poliții a limbajului. Când libertatea de exprimare ajunge să fie condiționată de sensibilități personale și ideologie, democrația devine doar o formă fără fond.