Într-o Uniune Europeană care predică echitatea, justiția socială și „egalitatea de șanse”, realitatea este, din păcate, cu totul alta. Un exemplu viu și revoltător este diferența uriașă dintre salariile demnitarilor și salariul minim legal stabilit de chiar acești demnitari. În Germania, de pildă, salariul minim brut pe oră este de 12,82 euro. Un muncitor obișnuit, un ospătar, un șofer sau un vânzător își începe dimineața devreme și o încheie obosit, pentru un venit lunar de sub 2.000 de euro net. În schimb, un parlamentar primește lunar indemnizații care sar de 10.000 de euro, fără a mai pune la socoteală diurnele, compensațiile pentru chirii, transport sau consilieri.
Ceea ce frapează nu este doar diferența, ci ipocrizia cu care se justifică acest dezechilibru. Parlamentarii germani, spre exemplu, își stabilesc singuri indemnizațiile — o practică aproape generalizată în Europa. În teorie, există un mecanism de indexare automată, corelat cu evoluția salariului mediu brut național. Practic, acest „automatism” nu înseamnă decât că atunci când cresc salariile în sectorul privat (în special în mediul corporatist, nu în rândul muncitorilor), și ei își cresc veniturile, deși nu sunt expuși niciunei forme reale de responsabilitate sau concurență profesională.
Politicienii decid cât meriți tu, dar își votează singuri privilegiile
Este de neînțeles cum politicienii consideră că 12,82 euro/oră este un salariu „corect” pentru un cetățean care muncește în frig, căldură, ploaie sau praf, dar pentru ei înșiși consideră echitabilă o remunerație de peste 400 de euro pe zi. Și nu, nu există un criteriu obiectiv care să justifice aceste diferențe colosale. Nu există evaluări periodice de performanță. Nu există reduceri de salariu pentru neparticipare la lucrări parlamentare. Nu există nici măcar o dezbatere publică reală privind aceste privilegii.
Cine stabilește salariile politicienilor?
Ei înșiși!
Folosindu-se de artificii legislative, indexări „automate” și comisii obedient structurate, politicienii își măresc veniturile cu o ușurință de-a dreptul ofensatoare.
Pe scurt:
Ei îți stabilesc ție minimul de supraviețuire.
Lor își oferă luxul garantat.
Această disociere brutală între viața reală a cetățeanului și „realitatea” artificială a clasei politice este o dovadă clară a eșecului democrației reprezentative în forma sa actuală. Politicienii au ajuns să-și creeze propriul regim de beneficii, rupt complet de realitatea muncitorului de rând. În loc să dea un exemplu de decență și solidaritate, aceștia au legalizat o formă subtilă de auto-îmbogățire pe seama contribuabilului.
Cetățeanul? Să se descurce…
- 12,82 € trebuie să acopere chirie, utilități, mâncare, transport și sănătate.
- Politicienii au locuințe de serviciu, asigurare privată, protecție SPP, bugete de cabinet și pensii speciale.
Tu ești bun doar la vot și la plătit taxe. Ei sunt „aleși” ca să se aleagă.
Este momentul ca cetățenii să ceară, pe toate canalele disponibile, corelarea salariului parlamentarilor cu salariul minim — nu invers. Dacă 12,82 euro/oră este o sumă decentă pentru un român, un polonez sau un german simplu, atunci și cei care „slujesc poporul” ar trebui să trăiască măcar temporar cu aceleași venituri. Să încerce o lună să plătească chiria, să trimită copiii la școală, să facă cumpărături, să achite facturile din acești bani. Abia atunci poate vom vedea reforme reale, nu doar lozinci.
Democrația nu înseamnă doar vot la 4 ani. Democrația înseamnă și responsabilitate față de alegător, transparență și echitate. Fără aceste valori, clasa politică nu mai este reprezentativă, ci parazitară.
Vocea Poporului va continua să taxeze ipocrizia, dublul standard și disprețul față de omul simplu. România, Germania, Europa — nu trebuie să fie colonii ale privilegiaților.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
