Ursula von der Leyen, prinsă în menghina justiției europene: Două decizii grele în mai puțin de un an. Urmează răspunderea civilă și penală?

Curtea UE trage semnalul de alarmă: Comisia Europeană a încălcat principiile transparenței și bunei administrări în criza vaccinurilor anti-Covid-19. Ce opțiuni mai au statele membre și cetățenii europeni pentru tragerea la răspundere a vinovaților?

La 14 mai 2025, Curtea Generală a Uniunii Europene a emis o nouă decizie crucială împotriva Comisiei Europene, condusă de ursula von der Leyen, pentru refuzul de a dezvălui mesajele text schimbate cu CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, în timpul negocierilor ultra-secrete pentru achiziția vaccinurilor anti-COVID-19.

Această decizie vine la mai puțin de un an după ce, în iulie 2024, aceeași instanță a criticat Comisia pentru ascunderea clauzelor esențiale din contractele de achiziție, într-un alt proces declanșat de jurnaliști și organizații pentru transparență.

Ce a decis Curtea în cele două cazuri

Iulie 2024: Tribunalul UE a declarat că refuzul Comisiei de a publica informațiile-cheie din contractele cu Pfizer și Moderna a fost ilegal, încălcând Regulamentul 1049/2001 privind accesul public la documente. Hotărârea a subliniat că interesul public legat de cheltuirea a zeci de miliarde de euro din bugetul UE a fost ignorat în mod flagrant.

Mai 2025: Curtea Generală a constatat că refuzul Comisiei de a furniza SMS-urile Ursulei von der Leyen cu CEO-ul Pfizer reprezintă o încălcare a principiului bunei administrări (art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE). Mai grav, Comisia nici măcar nu a căutat activ mesajele, oferind „explicații contradictorii și neplauzibile”.

Care este legătura dintre cele două decizii?

Ambele hotărâri dezvăluie un model sistematic de opacitate și abuz de putere în procesul decizional al Comisiei Europene, în special în contextul crizei sanitare COVID-19. Ele demonstrează:

• lipsa respectării standardelor legale de transparență;
• o posibilă complicitate la o negociere care a favorizat companii private în detrimentul cetățenilor;
• personalizarea procesului decizional într-o manieră informală (negocieri prin SMS între șefa CE și CEO-ul Pfizer), cu implicații majore pentru bugetul UE.

Ce urmează? Cine mai poate acționa?

1. Apel la Curtea de Justiție a UE

Comisia Europeană poate ataca deciziile la instanța superioară – Curtea de Justiție a UE. Dar acest demers riscă să prelungească doar inevitabilul: responsabilitatea politică și juridică pentru acțiuni netransparente.

2. Acțiuni ale statelor membre

Guvernele statelor UE – în special cele care au suferit economic sau care au avut o campanie de vaccinare agresivă pe baza acelor contracte – pot cere:

• repararea prejudiciului bugetar prin acțiuni în regres;
• controlul Curții Europene de Conturi pentru auditul achizițiilor;
• solicitarea răspunderii personale a comisarilor implicați, în baza art. 245 TFUE.

3. Acțiuni colective civile ale cetățenilor

Asociații de protecția drepturilor omului, medici și victime ale efectelor adverse pot iniția acțiuni colective în instanțele naționale, invocând:

• lipsa consimțământului informat;
• presiuni instituționale în campania de vaccinare;
• prejudiciu moral și material cauzat de deciziile netransparente.

Poate fi trasă la răspundere personală Ursula von der Leyen?

Teoretic, da – dar cu obstacole. Potrivit dreptului UE, funcționarii Comisiei beneficiază de imunitate funcțională, dar aceasta nu acoperă faptele de corupție, abuz de funcție sau neglijență gravă. Dacă se demonstrează că Ursula von der Leyen:

• a negociat contracte publice în afara cadrului legal;
• a favorizat companii private în mod netransparent;
• a ascuns în mod voit documente relevante;

atunci poate fi atrasă în:

• răspundere disciplinară (prin Parlamentul European);
• răspundere civilă (în fața cjue);
• și, potențial, răspundere penală (dacă statele membre, precum Belgia sau Germania, declanșează urmăriri în baza plângerilor deja existente).

Concluzie: Cetățenii au dreptul să ceară adevărul și reparații

Cele două decizii ale Curții UE nu doar că demască abuzurile unei administrații arogante, dar redeschid un drum pentru justiție, adevăr și despăgubiri. Indiferent de funcția pe care o ocupă, nimeni nu este mai presus de lege – nici măcar președinta Comisiei Europene. transmite Erich Mocanu