Cazul subofițerului de 40 de ani care s-a prăbușit în timpul serviciului, în Capitală, a reaprins o dezbatere veche, dar niciodată asumată până la capăt: presiunea sistemică asupra angajaților din structurile statului și responsabilitatea politică acumulată în decenii de decizii controversate.
Decesul a fost confirmat oficial de Jandarmeria Română, care a transmis un mesaj de condoleanțe și a anunțat deschiderea unei anchete pentru stabilirea împrejurărilor exacte. În paralel, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPPC) a publicat imagini și a formulat acuzații dure privind condițiile de muncă: stres cronic, ore suplimentare repetate, epuizare fizică și psihică, drepturi plafonate sau amânate.
Un caz individual sau un simptom de sistem?
Moartea unui angajat al statului în timpul serviciului nu poate fi tratată exclusiv ca o tragedie izolată. În ultimii ani, sindicatele din zona de ordine publică au semnalat în mod constant:
- deficit de personal;
- supraîncărcarea cu ore suplimentare;
- blocaje în acordarea unor drepturi salariale;
- incertitudine legislativă privind pensionarea.
În acest context, propunerea privind creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani pentru anumite categorii profesionale a generat reacții puternice. Reprezentanții sindicali susțin că specificul muncii operative – intervenții în condiții meteo extreme, ture de noapte, expunere la risc – impune un regim distinct față de alte domenii.
Responsabilitatea politică: 26 de ani de reforme neterminate
Critica adusă actualului guvern, inclusiv echipei conduse de ilie bolojan, nu apare în vid. De-a lungul ultimelor peste două decenii și jumătate, România a traversat:
- reforme administrative fragmentare;
- modificări repetate ale legislației salariale;
- restructurări instituționale fără evaluări de impact pe termen lung;
- politici bugetare oscilante între austeritate și expansiune.
Efectul cumulativ al acestor decizii este vizibil în mai multe sectoare: educație, sănătate, ordine publică, administrație locală. În lipsa unei strategii coerente și stabile, presiunea se transferă inevitabil către angajați și către cetățenii vulnerabili.
Afirmațiile potrivit cărora măsurile economice din ultimii ani ar fi contribuit la degradarea nivelului de trai trebuie analizate pe baza datelor oficiale privind rata sărăciei, puterea de cumpărare și inflația. România rămâne printre statele UE cu un procent ridicat de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială. În acest cadru, orice politică fiscală sau bugetară are consecințe directe asupra categoriilor cu venituri reduse.
Orele suplimentare și directiva europeană
Un alt punct sensibil este organizarea timpului de muncă. directiva europeană privind timpul de lucru stabilește un plafon mediu de 48 de ore pe săptămână, incluzând orele suplimentare, cu anumite derogări. Aplicarea practică depinde însă de legislația națională și de organizarea internă a fiecărei instituții.
Dacă într-adevăr există situații în care angajații depășesc constant limitele rezonabile, responsabilitatea revine atât managementului instituțional, cât și cadrului legislativ adoptat de Parlament și Guvern.
Ancheta trebuie să ofere răspunsuri clare
În cazul jandarmului decedat, ancheta anunțată trebuie să stabilească:
- cauza medicală exactă a decesului;
- programul de lucru din perioada anterioară;
- eventuale suprasolicitări;
- respectarea normelor privind timpul de odihnă.
Speculațiile nu pot ține loc de concluzii oficiale. Totuși, reacția publică arată o acumulare de tensiuni în sistem.
O problemă structurală, nu doar emoțională
Discuția depășește cazul concret. Ea atinge teme fundamentale:
- sustenabilitatea bugetară;
- echilibrul între drepturile angajaților și constrângerile fiscale;
- protecția socială a persoanelor vulnerabile;
- stabilitatea legislativă.
Atunci când reformele sunt percepute ca punitive sau incoerente, încrederea în instituții scade. Iar când angajații statului afirmă că se simt epuizați și neprotejați, statul trebuie să răspundă prin date, transparență și politici fundamentate, nu prin sloganuri.
Moartea unui om în uniformă nu ar trebui instrumentalizată politic, dar nici ignorată ca simplă statistică. Dacă există disfuncționalități sistemice, ele trebuie identificate și corectate. În absența unei evaluări oneste, tensiunile vor continua să crească, iar responsabilitatea va rămâne difuză — între guvernele trecutului și decidenții prezentului.
