La doar câteva zile după scandalul expoziției „Ecce Homo” găzduită în Parlamentul European — în care Iisus Hristos a fost prezentat într-o manieră profund ofensatoare, sexualizată și asociată lumii LGBTQ — Europa mai primește încă o lovitură la adresa identității creștine și a suveranității statelor membre.
Curtea Europeană de Justiție (CJUE) a decis recent că statele membre sunt obligate să recunoască „căsătoriile” între persoane de același sex încheiate în oricare alt stat al Uniunii, chiar dacă legislația lor internă nu prevede și nu recunoaște o astfel de instituție.
Cu alte cuvinte: dacă într-un stat se poate numi „căsătorie” uniunea dintre două persoane de același sex, atunci toate celelalte state din UE sunt obligate să o accepte.
Indiferent de tradiție, de Constituție, de cultură, de credință, de voința poporului.
O decizie care sfidează credința și tradiția
Pentru milioane de cetățeni europeni — în special în state profund creștine precum România, Polonia, Ungaria, Croația sau Grecia — această hotărâre nu este doar o interpretare juridică. Este percepută ca un atac direct asupra familiei tradiționale și asupra libertății unei națiuni de a-și proteja valorile.
Unde este dreptul copiilor de a avea mamă și tată?
Unde este libertatea popoarelor de a decide singure asupra propriului viitor?
Și de ce o instituție suprastatală are voie să rescrie societăți independente, fără ca acestea să fi fost consultate?
A devenit deja evident că, în Europa contemporană, creștinismul poate fi ridiculizat fără consecințe, iar instituția familiei tradiționale poate fi rescrisă prin forță juridică. Scandalul imaginilor blasfemiatoare expuse în Parlamentul European arăta deja direcția ideologică pe care o iau elita politică și intelectuală occidentală.
Decizia CJUE confirmă — nu mai vorbim doar despre artă, ci despre legislație.
De la ofensă culturală la impunere juridică
În timp ce expoziția „Ecce Homo” afișa imagini cu Iisus înconjurat de homosexuali și sadomasochiști, reprezentări ale figurilor biblice reinterpretate eronat prin lentila ideologiei LGBTQ, nimeni din conducerea europeană nu a considerat manifestarea ofensatoare.
Astăzi, aceeași infrastructură politică și juridică începe să impună forțat transformări profunde asupra întregii Uniuni Europene, peste voința popoarelor.
O ofensă simbolică s-a transformat într-un atac juridic.
Se ridică întrebarea firească:
Ce urmează?
Astăzi suntem obligați să recunoaștem „căsătorii” care nu există în legislația noastră.
Mâine vom fi obligați să legalizăm adopțiile pentru cupluri de același sex?
Poimâine va deveni infracțiune să critici această ideologie?
Nu este vorba doar despre orientarea sexuală — este vorba despre dizolvarea identităților naționale și religioase, pas cu pas.
România – încotro?
România este un stat profund creștin, cu milioane de familii care își cresc copiii în respect față de Biserică și tradiție.
La referendumul pentru familie din 2018, peste 3,5 milioane de români au ieșit la vot pentru a proteja instituția căsătoriei. Vocea lor a fost ignorată atunci de clasa politică și este ignorată astăzi de structurile europene.
Dacă o astfel de decizie a CJUE se aplică automat în România, unde mai este suveranitatea poporului?
Cine mai reprezintă România în Europa?
De ce niciun europarlamentar român — cu excepții rare — nu a reacționat când Hristos a fost batjocorit în expoziția de la Bruxelles și nu reacționează nici astăzi, când credința și familia sunt din nou lovite?
Câți aleși ai României în Parlamentul European mai reprezintă românii — și câți reprezintă Bruxelles-ul?
Nu împotriva oamenilor – ci pentru libertatea popoarelor
Un lucru trebuie subliniat clar:
Critica nu este orientată împotriva persoanelor cu alt stil de viață sau altă orientare sexuală.
Fiecare om are dreptul la demnitate, libertate și protecție.
Însă o ideologie nu trebuie impusă cu forța asupra unei populații care nu și-o dorește.
O legislație care schimbă societatea unei țări nu poate fi introdusă peste voința poporului și peste tradiția sa milenară.
România, ca stat suveran, are dreptul să existe în continuare ca stat creștin.
Are dreptul să își apere familia tradițională.
Are dreptul să refuze ingerințele externe în modul în care își crește și își educă generațiile viitoare.
Întrebarea care rămâne
După expoziția batjocoritoare din Parlamentul European
și după decizia juridică de astăzi,
Ne dorim ca România să meargă în această direcție?
O țară fără tradiție, fără identitate, fără credință, fără suveranitate, remodelată după dorințele altora?
Sau ne dorim România în care am crescut — România în care părinții și bunicii noștri au știut ce este familia, ce este credința, ce sunt valorile?
Istoria se scrie acum.
Iar tăcerea de astăzi poate deveni pentru copiii noștri un preț prea mare mâine.
