Race to Zero – Planul de control mondial în numele ecologiei. Cine dictează viitorul nostru?
Într-o lume aflată în permanentă criză – fie ea sanitară, economică sau de mediu – elitele globale par să fi găsit un nou paravan pentru a-și impune ideologia și controlul: salvarea planetei. Sub sloganul atrăgător Race to Zero, orașe întregi, guverne și corporații își asumă ținte „zero emisii”, fără ca cetățenii să înțeleagă exact în ce s-au angajat. Iar în spatele acestui efort global „de mediu” stau miliardari, fundații private și organizații supranaționale care vorbesc despre reducerea poluării, dar zboară cu avioane private și trăiesc în lux toxic pentru natură.
Ce este „Race to Zero”?
Race to Zero este o campanie globală lansată în 2020 sub egida Națiunilor Unite și a Convenției-cadru ONU privind schimbările climatice (UNFCCC). Scopul declarat: reducerea emisiilor de carbon la zero până în 2050. Programul vizează nu doar țările, ci mai ales orașele, regiunile, companiile, universitățile și instituțiile financiare.
Pe hârtie, campania urmărește un obiectiv nobil: salvarea planetei de la colapsul ecologic. În realitate, ea ascunde o agendă de centralizare a deciziilor și limitare a libertăților sub pretextul protecției mediului. În loc să impună reglementări marilor poluatori industriali și miliardarilor din transportul aerian sau maritim, accentul este pus pe cetățeanul de rând, care devine vinovatul colectiv.
Cine conduce „cursa”? Nu românii.
Coordonatorii reali ai proiectului Race to Zero nu sunt aleși democratic. Printre susținători se regăsesc:
- Fundația Bill & Melinda Gates;
- Michael Bloomberg, fost primar al New York-ului și miliardar influent în domeniul „acțiunii climatice”;
- Forum Economic Mondial (WEF) condus de Klaus Schwab;
- Organizații ca C40 Cities și Climate Group;
- Companii precum BlackRock, Microsoft, Google, Shell, IKEA, Nestlé, Unilever ș.a.
Toți acești „lideri de mediu” au în comun ceva: un stil de viață extravagant, complet deconectat de la realitatea pe care o impun altora.
Ipocrizia verde: reguli pentru noi, lux pentru ei
În timp ce cetățenii sunt îndemnați să renunțe la mașinile personale, să treacă la mâncare pe bază de insecte, să accepte locuințe fără aer condiționat și să-și limiteze libertatea de mișcare, elitele globale poluează mai mult decât toate mașinile diesel din România la un loc.
- Bill Gates, promotorul unei lumi „cu zero emisii”, deține un avion privat Gulfstream G650 și un iaht de lux;
- Membrii WEF și ai UNFCCC participă anual la summiturile climatice în destinații exotice, cu avioane private și convoaie de SUV-uri;
- Familiile regale europene, oligarhii corporatiști și magnații IT locuiesc în vile de sute de metri pătrați cu consum energetic exorbitant.
Acești oameni nu vor să salveze planeta. Vor să o controleze.
Ce presupune concret aderarea la Race to Zero?
Conform angajamentului oficial, un oraș semnatar trebuie să:
- Declanșeze măsuri pentru atingerea neutralității climatice până în 2050;
- Publice anual planuri de reducere a emisiilor de carbon;
- Renunțe progresiv la combustibilii fosili (benzină, motorină);
- Încurajeze transportul public, mersul pe bicicletă și limitarea automobilelor personale;
- Impună taxe de mediu și reglementări pentru consumul casnic de energie, apă, carne, plastic etc.
Până astăzi, peste 1000 de orașe din întreaga lume au fost înscrise în această „cursă spre distrugerea umanității”, după cum o numesc criticii. Țintele nu se rezumă doar la energie. Planul include:
- Zero lapte;
- Zero carne;
- Maximum 3 rânduri de haine per persoană pe an;
- O singură cursă cu avionul la fiecare 3 ani;
- Interzicerea mașinilor personale în majoritatea zonelor urbane;
- Diete obligatorii pe bază de proteine vegetale și insecte.
Orașe participante
Din România:
- Până în prezent, Cluj-Napoca și Timișoara și-au exprimat intenția de aderare la rețele asociate cu Race to Zero (ex: C40 Cities);
- Bucureștiul are un plan climatic, dar nu a fost confirmat ca semnatar direct.
Germania:
- Berlin, Hamburg, München, Köln, Frankfurt – toate orașe membre C40, implicate în strategii Race to Zero;
Austria:
- Viena, Graz, Linz – toate au implementat măsuri de reducere a emisiilor în linie cu acest program.
Efecte asupra populației
- Scumpirea energiei și a alimentelor;
- Impozit pe carbon: o taxă suplimentară pe facturile de gaz, curent, carburant;
- Interdicții de circulație: zone întregi închise pentru mașini personale;
- Limitarea dreptului la proprietate: renovări forțate ale locuințelor vechi, cu costuri uriașe;
- Cenzura opiniilor contra: orice critică a politicilor climatice este etichetată drept „extremism”.
Întrebarea esențială: de ce doar cetățenii trebuie să suporte costurile?
De ce aceste măsuri „salvatoare” nu se aplică și miliardarilor, corporațiilor sau fundațiilor? De ce nu se interzic avioanele private, iahturile sau summit-urile luxoase? Simplu: pentru că nu este despre mediu. Este despre control.
Românii nu decid. Românii execută.
Niciun cetățean nu a fost consultat dacă își dorește interzicerea motoarelor diesel, dacă este pregătit să renunțe la termoficare sau să își transforme locuința într-un buncăr „eco”. Totul este impus de sus în jos.
România preia directivele UE, orașele imită capitalele occidentale, iar cetățeanul român, aflat deja la limita sărăciei energetice, trebuie să suporte costurile unui plan pe care nu l-a aprobat.
Concluzie: o cursă falsă cu destinație reală – controlul total
Race to Zero nu este o cursă pentru planetă, ci o cursă contra libertăților cetățenilor. Sub masca ecologismului și a urgenței climatice, se ascunde o nouă formă de totalitarism tehnocratic, în care elitele conduc, iar restul lumii trebuie să se conformeze. România și Europa de Est nu au de câștigat din aceste impuneri, ci doar de pierdut.
Este timpul ca popoarele să întrebe: cine a decis pentru noi? Și să spună răspicat: nu vrem o planetă „salvată” cu prețul libertății și demnității umane.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
