Curcubeul nu este al LGBT! Este al cerului, al pământului și al sufletului!

Să le dăm copiilor noștri curcubeul înapoi.
Să le spunem povestea culorilor.
Să le arătăm cerul, nu afișele.
Să le dăm simboluri care zidesc, nu care dezbină.

Curcubeul e al lumii, nu al ideologiilor.
Și lumea e făcută să iubească adevărul, nu să-l ascundă sub slogane!

Toți dictatorii și criminalii istoriei au furat simboluri străvechi și le-au murdărit cu ideologii bolnave. Le-au înjugat la propria agendă, le-au golit de sacralitate și le-au vândut mulțimii ca fiind ceva „nou” și „eliberator”. Fix așa s-a întâmplat și cu curcubeul. Da, acel simbol vechi de când lumea, care a fost transformat fără rușine într-un steag ideologic de către agenda LGBT. O blasfemie! Un rapt simbolic împotriva memoriei colective a omenirii!

Curcubeul nu este al nimănui – și tocmai de aceea NU poate fi confiscat. Curcubeul este mesajul cerului către pământ, semn al împăcării divine, puntea dintre lumi. A fost acolo cu mii de ani înainte să apară vreun „activist” cu mintea bolnavă să-l coloreze după bunul plac și să-l pună pe afișe propagandistice.

Ce ne învață cu adevărat curcubeul? Vreau să vă spun o poveste veche, pe care niciun „progresist” n-o va putea șterge vreodată:

Povestea Culorilor

La începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare se credea cea mai importantă, cea mai frumoasă, cea mai necesară. Verdele vorbea despre viață și speranță. Albastrul se lăuda cu cerul și marea. Galbenul aducea lumină și zâmbet. Portocaliul vorbea despre sănătate și apusuri magice. Roșul urla că este sângele și iubirea. Violetul se impunea prin înțelepciune și regalitate. Indigoul, timid, cerea echilibru și liniște.

Se certau, se contraziceau, până când a venit ploaia și le-a spus:

„Nu înțelegeți? Nu există una mai importantă! Fiecare aveți un rost. Fiecare sunteți un dar.”

Și le-a unit într-un singur arc splendid: curcubeul. Simbol al păcii. Al echilibrului. Al speranței că, după furtună, vine liniștea.

simbolul furat

Și ce au făcut „noii ideologi”? Au luat această minune cerească și au făcut-o pânză de luptă politică. Și-au tras curcubeul pe umeri, au tăiat din el, i-au schimbat sensul și i-au pus alt mesaj în gură: mândrie sexuală.
De parcă sexualitatea trebuie fluturată în stradă! De parcă viața privată trebuie afișată pe clădiri publice! De parcă noi, ceilalți, n-am avea dreptul să ne mai recunoaștem în frumusețea creației, fără să fim imediat catalogați „intoleranți”.

Nu! Curcubeul nu este al vostru. Nu este un logo pentru sexualitate. Nu este o siglă de partid. Nu este o „etichetă de apartenență”. Este un simbol sacru, care nu vă aparține.

Restaurarea sensului

De fiecare dată când plouă și vezi un curcubeu, amintește-ți că Dumnezeu nu și-a uitat promisiunea. Că ordinea lumii nu se clădește pe pasiuni trecătoare, ci pe echilibru între forțe.
Adevărul este că fiecare om e unic, nu pentru cum simte în pat, ci pentru ceea ce e în suflet. Curcubeul nu cere „mândrie”, ci recunoștință. Nu flutură dorințe, ci vesteste pace.

În loc de încheiere

Să le dăm copiilor noștri curcubeul înapoi.
Să le spunem povestea culorilor.
Să le arătăm cerul, nu afișele.
Să le dăm simboluri care zidesc, nu care dezbină.

Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului

Alătură-te!

Curcubeul e al lumii, nu al ideologiilor.
Și lumea e făcută să iubească adevărul, nu să-l ascundă sub slogane!