În tăcere birocratică, dar cu fanfară tehnologică, Uniunea Europeană a inaugurat oficial, pe 19 mai 2025, sistemul comun de potrivire biometrică – sBMS (Shared Biometric Matching System). Potrivit Bruxelles-ului, acesta este un pas necesar pentru securitate. Dar în realitate, asistăm la implementarea celui mai extins mecanism de supraveghere biometrică din istoria continentului.
În numele protejării cetățenilor, UE deschide ușa unei lumi în care fiecare individ este scanat, analizat și arhivat – indiferent dacă a comis vreo infracțiune sau nu. Un preț prea mare pentru o siguranță iluzorie?
Ce este sBMS și cum funcționează?
Pe hârtie, sBMS este un sistem informatic avansat, gestionat de agenția eu-LISA, menit să colecteze și să compare date biometrice – amprente digitale și imagini faciale – ale persoanelor care intră sau ies din spațiul Uniunii Europene. Este nucleul sistemului Entry/Exit (EES), programat să devină operațional în octombrie 2025.
Aceste date sunt comparate cu baze deja existente: SIS, Eurodac, vize, azil, alerte de securitate. Scopul declarat: combaterea imigrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere.
Realitatea din spatele declarațiilor oficiale
În practică, sistemul va stoca peste 400 de milioane de profiluri biometrice. Dar marea majoritate a acestor persoane nu sunt nici traficanți, nici teroriști, nici escroci. Sunt oameni obișnuiți.
UE îi tratează pe toți ca potențiali suspecți.
Scanăm sute de milioane ca să prindem câteva mii? Ce fel de democrație acceptă acest dezechilibru?
Problemele majore ignorate de Bruxelles
1. Presupunerea de vinovăție
Pentru prima dată în Europa, simplul fapt că vrei să intri într-o țară te transformă într-un suspect. Intimitatea biologică devine moneda de schimb pentru o trecere legală a frontierei.
2. Supraveghere masivă, cu efect retroactiv
Cu ajutorul acestor date, autoritățile pot urmări mișcările fiecărei persoane. Cine garantează că aceste informații nu vor fi folosite politic, comercial sau în scopuri represive?
3. Erori care costă vieți
Tehnologiile de recunoaștere facială sunt departe de perfecțiune. Minoritățile etnice sunt mai frecvent identificate greșit. Cine răspunde pentru o arestare abuzivă?
4. Date imposibil de schimbat
O parolă o schimbi. O față sau o amprentă – nu. O scurgere de date biometrice e o pierdere ireversibilă a intimității.
Ce spune UE? Și ce nu spune?
Bruxelles-ul susține că sBMS este „esențial” și „aliniat la normele de interoperabilitate”. Dar refuză să răspundă la întrebări-cheie:
– Ce se întâmplă cu dreptul la viață privată?
– Unde e consimțământul cetățenilor?
– Cine răspunde pentru abuzuri și erori?
În tăcerea asta, cetățenii devin simple date într-un server securizat, dar nu în siguranță.
Concluzie: Siguranță sau suspiciune permanentă?
Uniunea Europeană pare să fi uitat că libertatea nu se negociază, nici măcar în numele securității. Prin sBMS, Bruxelles-ul instalează o logică periculoasă: mai bine supraveghem pe toți, decât să scape cineva. O abordare care sfidează principiile democrației și valorile europene.
Nu suntem coduri de bare. Suntem oameni.
Iar intimitatea noastră nu ar trebui confiscată la graniță.
erich mocanu întreabă:
- Cât de sigură e securitatea, dacă pierdem libertatea?
- Cine supraveghează supraveghetorii?
- Cine ne protejează de cei care spun că ne protejează?
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
