Stuttgart, 29 decembrie 2024 – De multe ori, părinții se simt frustrați atunci când copiii lor țipă sau strigă la ei, considerând acest comportament un semn de lipsă de respect și o dovadă a educației defectuoase. Totuși, un expert în parenting afirmă că aceste crize de furie pot fi interpretate altfel și că părinții ar trebui să le vadă mai degrabă ca pe un compliment, decât ca pe un eșec educațional.
Țipetele copiilor nu sunt semne de nesupunere, ci de încredere
Potrivit expertei în educație, Nora Imlau, strigătele și crizele de furie ale copiilor sunt un semn al „vulnerabilității și siguranței atașamentului” – un semn că micuții se simt în siguranță în prezența părinților lor și au încredere că iubirea acestora nu va dispărea, indiferent de comportamentul lor. Imlau subliniază că, atunci când un copil strigă la părinți sau îi numește „cei mai proști părinți din lume”, aceasta nu este o formă de atac, ci mai degrabă o dovadă că se simt suficient de protejați pentru a-și exprima furia și frustrarea.
Cum trebuie să răspundă părinții?
Experta explică faptul că, în timp ce este important ca părinții să mențină limite clare, răspunsurile lor nu trebuie să fie întotdeauna autoritare. „Amabilitatea devine problematică doar atunci când o interpretăm greșit, considerând că trebuie să răspundem întotdeauna cu un «da»”, spune Imlau. Ea recomandă un echilibru între stabilirea limitelor și menținerea unui dialog empatic, care să ajute copilul să înțeleagă unde se află granițele și să învețe să își exprime sentimentele într-un mod mai constructiv.
Mitul «bătăușilor» de acasă
Mulți părinți se tem că, prin faptul că își permit să fie mai flexibili cu copiii lor, riscă să-i crească „bătăuși” sau „pitici otrăvitori”. Cu toate acestea, Nora Imlau respinge această imagine, explicând că, de fapt, micuții care insistă asupra dorințelor lor nu doresc să preia controlul asupra familiei, ci pur și simplu își explorează propria identitate și voință. „Aceasta este o fază normală a dezvoltării și nu un semn că trebuie să devenim mai duri sau mai autoritari cu ei”, adaugă Imlau.
Părinții nu trebuie să se teamă de copii „rebeli”
Este natural ca unii părinți să se teamă de un comportament „rebeliune” al copiilor lor, dar expertul subliniază că această teamă este nefondată. Copiii care își exprimă frustrarea și furia nu sunt în căutarea unei confruntări, ci își afirmă, pur și simplu, dorința de autonomie și independență. „Faptul că un copil vrea să controleze situația nu înseamnă că vrea să devină liderul familiei, ci că învață să-și definească propriul loc în lume”, explică Nora Imlau.
În concluzie: Dragostea necondiționată este cheia dezvoltării sănătoase a copilului
Pentru părinți, cel mai important este să înțeleagă că strigătele și crizele de furie nu sunt un semn al eșecului educațional, ci o dovadă a încrederii și siguranței. Copiii care își exprimă sentimentele în fața părinților lor arată că se simt iubiți și protejați. „Părinții nu trebuie să se simtă descurajați sau să creadă că au eșuat în creșterea copiilor lor atunci când aceștia dau glas frustrărilor lor”, concluzionează Nora Imlau.
Vrei să fii la curent cu toate știrile de pe voceapoporului.eu? Apasă pe linkul grupului nostru de WhatsApp și intră acum pentru a nu rata nici o informație importantă! https://voceapoporului.eu/whatsapp/
