Potrivit unei analize publicate de publicația economică germană Börsen-Zeitung, procedura de avizare a acordului de liber schimb UE–MERCOSUR la Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar putea dura peste un an și jumătate, existând riscul unor întârzieri și mai mari.
Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur – Argentina, Brazilia, Uruguay și Paraguay – riscă să rămână în suspensie pentru o perioadă îndelungată, posibil peste un an și jumătate, din cauza procedurii de avizare declanșate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cjue).
Avertismentul vine din partea Anahitei Thoms, partener în cadrul firmei de avocatură Baker McKenzie și specialist în dreptul comerțului internațional, care face trimitere la experiențele anterioare ale UE cu alte acorduri comerciale majore.
Experiențe precedente: ani întregi de așteptare
Potrivit juristei, ultimele două proceduri similare – cea privind acordul de liber schimb cu Singapore (2017) și cea referitoare la CETA, acordul UE–Canada (2019) – au durat 22, respectiv 19 luni. Iar acestea au vizat chestiuni relativ restrânse.
În cazul Mercosur, situația este mult mai complexă. parlamentul european a votat recent, cu o majoritate strânsă, sesizarea CJUE pentru a analiza compatibilitatea acordului cu dreptul primar al Uniunii Europene. Susținătorii acordului minimalizează votul și îl cataloghează drept o simplă tactică de tergiversare, cerând aplicarea provizorie a tratatului. Totuși, realitatea juridică pare mult mai complicată.
Întrebări mult mai ample pentru Curtea UE
Spre deosebire de cazurile anterioare, întrebările adresate Curții ar putea fi mult mai larg formulate. CJUE nu va analiza doar competențele instituționale, ci și conținutul efectiv al acordului, respectarea tratatelor UE, autonomia ordinii juridice europene și monopolul jurisdicțional al Curții.
Un punct-cheie este dacă acordul Mercosur trebuie considerat:
- un acord exclusiv al UE, sau
- un acord mixt, care implică și competențele statelor membre.
Diferența este esențială: un acord mixt ar necesita ratificarea în parlamentele naționale, ceea ce ar putea bloca sau întârzia ani de zile intrarea sa în vigoare.
Strategia Comisiei Europene, pusă sub semnul întrebării
Pentru a accelera procesul, Comisia Europeană a împărțit acordul în două părți:
- un acord de parteneriat (considerat mixt),
- un acord comercial interimar, pe care Comisia îl tratează drept competență exclusivă a UE, conform art. 207 din Tratatul privind Funcționarea UE.
Astfel, partea comercială ar putea intra în vigoare rapid, cu acordul Parlamentului European, fără voturi în parlamentele naționale. Însă tocmai această construcție juridică este acum contestată și va fi analizată de CJUE.
Posibile consecințe: blocaj sau renegociere
Dacă instanța europeană va concluziona că anumite părți ale acordului nu sunt compatibile cu dreptul UE, tratatul nu va putea intra în vigoare în forma actuală. Soluțiile ar fi fie modificarea acordului, fie – mult mai improbabil – modificarea tratatelor UE.
Concluzia este clară: indiferent de presiunile politice și economice, acordul UE–Mercosur este departe de a fi finalizat, iar procedura juridică riscă să devină un nou exemplu de decizie majoră luată fără consens real și împinsă înainte prin artificii instituționale. Sursa: Börsen-Zeitung
