VoceaPoporului.eu/tag/germania/" class="highlighted-tag">Germania se laudă de decenii că este un stat social puternic, un model european de „ordine”, „solidaritate” și „dreptate socială”. Realitatea însă este mult mai crudă. Potrivit datelor și investigațiilor recente, până la 800.000 de oameni trăiesc astăzi în Germania fără asigurare medicală – o cifră șocantă pentru o țară care pretinde că „nu lasă pe nimeni în urmă”.
O realitate ascunsă sub tăcere
Conform analizelor realizate de experta Sophie Pauligk, președinta Bundesverband Anonymer Behandlungsschein und Clearingstellen für Menschen ohne Krankenversicherung, cifra oficială raportată de stat – doar 61.000 de persoane neasigurate (în 2019) – este departe de adevăr. Estimările reale vorbesc despre peste 1% din populația Germaniei, adică aproximativ 800.000 de persoane fără acces la sistemul de sănătate.
Acest procent include oameni care pur și simplu „nu există” pentru birocrația germană: persoane fără adrese, muncitori din UE fără statut clar, imigranți cu asigurări de călătorie care nu acoperă tratamente medicale serioase, dar și germani născuți aici, care au căzut în capcana datoriilor, depresiei sau izolării sociale.
erich mocanu: „Statul german aplică dublul standard – protejează aparența, nu omul”
Într-un comentariu pentru voceapoporului.eu, Erich Mocanu, fondatorul organizației AEBS, care apără drepturile lucrătorilor români din Germania, explică:
„Germania aplică perfect principiul dublului standard. Pe hârtie, ai o asigurare obligatorie. În realitate, dacă ești sărac, străin sau pur și simplu pierdut în sistem, devii invizibil. Statul nu mai știe de tine, dar are pretenția să te amendeze dacă nu plătești ceva ce nu îți mai permiți.”
Mocanu atrage atenția că, deși guvernul german impune cu forță Krankenversicherungspflicht (obligația de asigurare medicală), nu oferă nicio cale reală de reintegrare pentru cei care au pierdut legătura cu sistemul, cum sunt șomerii de lungă durată, micii antreprenori ruinați sau migranții cu statut incert.
„Statul social” care produce oameni invizibili
Cazurile documentate de organizațiile independente arată imaginea unui stat care a abandonat tocmai categoriile cele mai vulnerabile. Oameni fără asigurare se adresează clinicilor anonime, unde voluntari și medici cu suflet oferă tratamente gratuite, fără raportare la autorități.
„Cel mai mare procent al celor care ne cer ajutorul se află în situație de criză existențială. Nu vin pentru că vor, vin pentru că nu mai au altă opțiune”, afirmă Pauligk.
Ironia amară este că o treime dintre persoanele fără asigurare sunt germani, fără nicio legătură cu migrația sau statutul de străin. Este vorba despre oameni care au pierdut controlul asupra datoriilor, au renunțat la contactul cu autoritățile sau trăiesc în rușinea unei sărăcii ascunse.
De la muncitor la „fantomă socială”
Un exemplu șocant vine din fostele landuri estice, unde mulți dintre descendenții muncitorilor vietnamezi aduși în RDG trăiesc și astăzi fără documente valide. Unii dintre ei sunt deja a treia generație născută în Germania – dar nu există în nicio bază de date.
Asemenea cazuri, explică Erich Mocanu, arată că Germania nu are un stat social funcțional, ci un mecanism de control:
„Sistemul german nu are probleme să găsească pe cineva care nu a plătit o taxă TV, dar nu reușește să vadă sute de mii de oameni care nu mai au acces la tratament medical. Asta nu e incompetență, e ipocrizie instituționalizată.”
Spitalele pierd milioane, dar Berlinul tace
Situația are consecințe economice uriașe. Potrivit Berliner Krankenhausgesellschaft, spitalele din capitală pierd anual peste 15 milioane de euro din cauza tratamentelor oferite pacienților neasigurați – costuri pe care nimeni nu le decontează.
Dar în loc ca guvernul federal să intervină, preferă să ignore problema, mascând-o sub statistici incomplete.
„Fiecare cetățean german are dreptul la tratament medical” – scrie Constituția.
Dar în realitate, dreptul la viață depinde de cardul de asigurare.
Statul de drept doar pentru cei privilegiați
În timp ce politicienii germani țin lecții altor state europene despre „drepturile omului” și „valori democratice”, propriul sistem lasă sute de mii de oameni fără acces la un medic.
Același stat care predică despre „dreptul la viață și sănătate” – îi lasă pe bolnavi să moară în tăcere, iar pe săraci să fie tratați ca o problemă de statistică.
Aceasta este imaginea reală a Germaniei anului 2025: un stat de drept doar pentru cei care își permit să plătească pentru el.
Concluzie
Investigația lui Erich Mocanu arată o realitate ascunsă cu grijă sub perdeaua propagandei europene. Într-o țară în care se alocă miliarde pentru migranți, pentru ONG-uri și campanii „de incluziune”, există sute de mii de oameni – germani și străini deopotrivă – care nu au acces la medic, la tratament și la demnitate.
Când un stat ajunge să-și uite propriii cetățeni, nu mai este un „stat social”. Este doar o administrație rece, ruptă de umanitate.
