Intervenția militară a Rusiei în Ucraina este, pe bună dreptate, condamnată în lumea occidentală drept un act de agresiune, o încălcare a suveranității și o expresie a autoritarismului lui Vladimir Putin. Președintele Donald Trump, ca și majoritatea liderilor occidentali, a folosit în mod repetat cuvintele „dictator” și „criminal” pentru a descrie liderul de la Kremlin.
Dar această condamnare morală, rostită cu atâta convingere, se lovește de o realitate incomodă: Statele Unite practică de zeci de ani același tip de politică externă bazată pe forță, intervenție și schimbare de regim, fără ca aceste acțiuni să fie încadrate vreodată în aceeași categorie morală.
Diferența nu este de fapt una de principiu.
Este una de narațiune, poziție de putere și control al discursului global.
Ucraina: agresiune rusă, condamnare unanimă
Invadarea Ucrainei de către Rusia a produs un val de suferință, distrugere și instabilitate în Europa. Argumentele Kremlinului privind securitatea, influența NATO și protejarea intereselor strategice sunt respinse de Occident, iar pe bună dreptate: granițele nu pot fi redesenate cu tancul, iar dreptul internațional nu poate fi negociat prin bombardament.
Vladimir Putin este etichetat ca „dictator” nu doar pentru modul în care guvernează Rusia, ci și pentru decizia de a folosi forța ca instrument principal de politică externă.
Aici, critica este justificată.
Dar America?
Când vine vorba de Statele Unite, inclusiv sub administrația Trump, același comportament primește un alt nume:
„intervenție legitimă”, „protejarea democrației”, „securitate națională”, „ordine internațională”.
Irak, Afganistan, Libia, Siria, Vietnam, Panama, Serbia, Chile, Nicaragua, Venezuela — lista este lungă, documentată și incontestabilă. În fiecare dintre aceste cazuri, Washingtonul a decis cine trebuie să conducă, ce regim trebuie schimbat, ce guvern este acceptabil și ce stat trebuie sancționat până la colaps economic.
Sub Donald Trump, această logică nu a fost abandonată.
A fost doar formulată mai direct, mai brutal și mai puțin diplomatic.
Venezuela – exemplul viu al „legitimității” americane
În timp ce Trump îl numea pe Putin „dictator”, administrația sa a tratat Venezuela ca pe un stat inamic:
sancțiuni economice devastatoare, blocaj financiar, recunoașterea unui „președinte” paralel, sprijin deschis pentru schimbare de regim, amenințări militare repetate.
Populația venezueleană a plătit prețul, nu elitele politice.
Și totuși, aceste acțiuni nu sunt prezentate ca „dictatură geopolitică”, ci ca politică externă legitimă.
Puterea nu schimbă faptele, doar etichetele
Atât Rusia, cât și SUA folosesc forța pentru a-și apăra interesele strategice.
Diferența nu constă în metode, ci în cine controlează instituțiile internaționale, presa globală și limbajul moral al politicii mondiale.
Când Washingtonul lovește, este „ordine internațională”.
Când Moscova lovește, este „barbarie”.
Când America decide soarta altor state, este „responsabilitate globală”.
Când Rusia face același lucru, este „dictatură”.
Erich Mocanu
Vladimir Putin poate fi pe bună dreptate numit dictator. Dar ipocrizia devine evidentă atunci când aceeași comunitate politică refuză să aplice aceleași standarde propriilor acțiuni.
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
Donald Trump și președinții americani dinaintea sa nu au renunțat niciodată la regula forței. Au schimbat doar modul în care este explicată. În geopolitică, nu adevărul este cel care contează, ci cine are puterea de a-l defini.
