Implicarea Franței în alegerile din Romania tot mai pe fata!

În timp ce poporul român suveranist și naționalist își cere dreptul la turul doi al alegerilor prezidențiale, decizia controversată a Curții Constituționale a României (CCR) de a anula scrutinul rămâne un subiect fierbinte. În acest context tensionat, președintele CCR, Marian Enache, a avut miercuri o întâlnire cu ambasadorul Franței la București, Nicolas Warnery. Tema oficială a discuției: statul de drept și colaborarea juridică dintre cele două țări. Însă, în spatele acestei agende diplomatice, mesajele transmise ridică mari semne de întrebare despre suveranitatea României.

„Susținere” sau ingerință externă?

În cadrul întrevederii, ambasadorul Franței a reafirmat sprijinul pentru CCR în apărarea statului de drept și a valorilor democratice. Nicolas Warnery a adresat un mesaj de susținere și solidaritate față de Curtea Constituțională a României „în apărarea statului de drept, a democrației și a valorilor constituționale occidentale.”

Această declarație ridică o întrebare fundamentală: de când Constituția României trebuie să fie raportată la „valori constituționale occidentale” și nu la propriile principii suverane? Constituția fiecărei țări este o chestiune strict națională, iar un astfel de mesaj poate fi interpretat ca o tentativă de a subordona sistemul juridic românesc unui model extern. Este suveranitatea României compatibilă cu această „aliniere” impusă din exterior?

Justiția, între independență și influențe externe

Marian Enache a subliniat că „respectarea și protejarea ordinii constituționale este o prioritate” pentru CCR, adăugând că „în afara statului de drept, democrația devine anarhică, arbitrară și nu se mai raportează la exigențele valorilor și principiilor constituționale de tip occidental.” Cu alte cuvinte, președintele CCR însuși confirmă că sistemul juridic românesc ar trebui să fie modelat după principii străine.

Această poziție ridică un semn de alarmă. Dacă democrația românească este validată doar prin prisma „valorilor occidentale”, unde mai este autonomia decizională a instituțiilor românești? România are o Constituție proprie, elaborată conform nevoilor și tradițiilor naționale, nu o anexă la un model impus din afară.

Discuții bilaterale sau influență strategică?

Pe lângă această problematică, la întâlnire s-a discutat și despre organizarea unei reuniuni bilaterale cu Consiliul Constituțional al Franței, cu scopul de a consolida colaborarea juridică dintre cele două țări. Întrebarea care se pune este: această cooperare are scopul unei consultări reciproce sau devine un instrument de influență asupra deciziilor CCR?

La finalul întâlnirii, ambasadorul Nicolas Warnery a semnat în Cartea de Onoare a Curții Constituționale a României, simbolizând „relația strânsă” dintre cele două părți. Însă, pentru un popor care își vede drepturile electorale încălcate și alegerile anulate, astfel de mesaje nu fac decât să alimenteze și mai mult neîncrederea în independența justiției românești.

Fostul Comisar European Francez Thierry Breton și implicarea Franței

Un alt element care ridică semne de întrebare este declarația fostului Comisar European Francez, Thierry Breton, care a menționat: „Am făcut-o în România și, evident, va trebui să o facem și în Germania, dacă va fi necesar.” Aceasta sugerează o continuare a influenței Franței în procesele decizionale din Europa, inclusiv în România. Deci, implicarea Franței în justiția română nu este doar un act de susținere, ci și o componentă strategică care ridică întrebări despre autonomia sistemului juridic românesc.

Concluzie

Întâlnirea dintre președintele CCR și ambasadorul Franței ridică mari semne de întrebare despre suveranitatea decizională a instituțiilor românești. Declarațiile oficiale, care subliniază „valori constituționale occidentale”, par să sugereze că România trebuie să își ajusteze principiile juridice conform unui model extern. Această abordare ridică o problemă serioasă: în ce măsură mai este Curtea Constituțională garantul suveranității României sau a devenit o instituție modelată după directive străine?