Europa cere „fair-play”, dar joacă murdar: Dublul standard în taxele vamale UE–SUA

Într-o declarație recentă, Ursula von der Leyen – președinta Comisiei Europene – anunță cu un aer de „bunăvoință diplomatică” că Uniunea Europeană va suspenda pentru 90 de zile propriile taxe vamale împotriva produselor americane. Decizia vine în urma unei mișcări similare din partea Statelor Unite, unde președintele Donald Trump a spus foarte clar:

„Dacă o țară dorește ca America să renunțe la taxe, atunci să renunțe mai întâi ea.”

Ce nu spune însă Ursula – și ce nu se prea vorbește în presa obedientă din Europa – este că de ani de zile UE taxează și îngreunează importurile de produse americane, în timp ce se așteaptă, fără nicio jenă, ca Statele Unite să lase piața complet deschisă pentru marfa europeană.

Așadar, să fim foarte clari:
UE impune taxe la americani, dar se ofensează când americanii răspund cu aceeași monedă.
Și când Trump face ce ar face orice lider care își apără economia, brusc devine „inamicul comerțului liber”.

Dublul standard european

Am spus-o de multe ori și o repet:
Europa nu joacă corect. UE impune reglementări, taxe și piedici comerciale altora, dar vrea acces liber la piețele altora. Când Trump sau oricine altcineva cere reciprocitate, dintr-o dată devin „naționaliști”, „populiști” sau „amenințări la adresa stabilității globale”.

Dar să fim serioși – cum ar arăta lucrurile dacă orice țară ar proceda ca UE? Dacă fiecare ar cere taxe zero pentru exporturile proprii, dar ar taxa tot ce vine din afară?

Ce a făcut Trump e simplu: a cerut respect

Trump n-a făcut altceva decât să aplice o regulă de bun-simț în comerțul internațional:
Dacă voi mă taxați, vă taxez și eu. Dacă vreți taxe zero, atunci începem cu voi.

Și asta nu e „șantaj economic”, cum sugerează Bruxelles-ul. E o lecție de simetrie și demnitate economică.

Ce face UE acum?

În loc să recunoască ipocrizia și dublul standard, UE mimează deschiderea și cooperarea, suspendând pentru 90 de zile niște taxe pe care oricum le aplicase abuziv. Se laudă că „dau o șansă negocierilor”, dar în realitate încearcă să câștige timp, sperând ca SUA să cedeze din nou presiunilor diplomatice.

Concluzia?

Uniunea Europeană are o problemă serioasă de credibilitate economică. Vrea să joace rolul marelui arbitru global, dar se comportă ca un competitor neloial. Vrea acces la piața americană fără restricții, dar nu e dispusă să ofere același tratament.

Atât timp cât acest dublu standard persistă, tensiunile comerciale nu vor dispărea – iar cetățeanul european va plăti prețul, la propriu, prin scumpiri și haos în lanțurile de aprovizionare.

Europa trebuie să decidă: ori suntem pentru comerț liber, ori jucăm murdar – dar să nu ne mai prefacem că suntem victime când cineva ne răspunde cu aceeași monedă. spune Erich Mocanu