strasbourg – 2025. Clasa politică europeană, în special elitele de la vârful Comisiei Europene, tremură sub greutatea unui val de contestare fără precedent. ursula von der leyen, președinta Comisiei Europene, se confruntă cu o moțiune de cenzură depusă și susținută de europarlamentari suveraniști, în frunte cu românul Gheorghe Piperea. Pentru prima dată după mai bine de un deceniu, se cere răspicat retragerea întregii Comisii Europene.
Inițiată de Piperea și susținută de cel puțin 78 de eurodeputați, moțiunea a trecut de filtrul Conferinței Președinților și va fi dezbătută și votată în plenul Parlamentului European. Un moment rar, dar semnificativ – deoarece denotă o criză profundă de încredere față de conducerea actuală a Uniunii.
corupție, netransparență și dictat birocratic
În centrul criticilor se află modul opac în care Comisia a negociat contractele cu Pfizer în perioada pandemiei. Ursula von der Leyen este acuzată că a purtat negocieri prin SMS-uri secrete cu CEO-ul Pfizer, refuzând constant să le facă publice, chiar și după deciziile Curții de Justiție a UE care au cerut clarificări. Astăzi, vaccinuri de miliarde stau nefolosite, în timp ce contribuabilii europeni plătesc nota de plată a unei gestiuni de criză catastrofale.
De asemenea, Comisia este acuzată că a intervenit discreționar în aplicarea legii serviciilor digitale pentru a influența alegeri interne din state membre precum România sau Germania, în disprețul total al suveranității naționale și al echilibrului democratic.
Piperea: „Semifinala s-a terminat, urmează finala”
Europarlamentarul Gheorghe Piperea a transmis pe Facebook un mesaj clar și curajos:
„Presiunile nu mai contează. Am făcut un pic de istorie.”
„Mulțumesc celor 78 de europarlamentari care au semnat moțiunea, mai ales colegilor români și delegației poloneze. Luni e dezbaterea, joi votul. Calificarea în finală face să fi meritat tot efortul.”
Este o raritate ca un român să stea în fruntea unei acțiuni de o asemenea amploare. Cu susținerea tuturor europarlamentarilor suveraniști români și a grupului conservatorilor est-europeni, Piperea devine vocea clară a unei Europe trădate de birocrați care nu răspund în fața alegătorilor, ci în fața corporațiilor.
Reacții: Sistemul se apără, dar e vulnerabil
Desigur, establishmentul european s-a mobilizat pentru a discredita moțiunea. Manfred Weber, liderul grupului PPE și apărător de serviciu al von der Leyen, a numit inițiativa „un joc tactic fără șanse”, acuzând inițiatorii că doresc „un Europa slabă și instabilă”. Nimic mai fals. Cei care doresc o Europă slabă sunt tocmai cei care o conduc cu aroganță, ignorând interesele cetățenilor și distrugând încrederea în instituții prin contracte secrete și decizii unilaterale.
Istorie recentă și lecții uitate
Ultimul vot de acest tip a avut loc în 2014, când o moțiune contra Comisiei Juncker a fost respinsă. Dar precedentul real e din 1999, când Comisia Santer a demisionat în bloc în fața unui raport devastator despre corupție și nepotism.
Astăzi, în 2025, ne întoarcem în fața unei Comisii compromise – de data aceasta nu doar din cauza corupției, ci și a disprețului față de democrație și transparență. Acordurile netransparente cu Big Pharma, abuzul de putere și impunerea unui model federalist fără consultare sunt semnele unei conduceri desprinse de realitate și de popor.
Concluzie: Europa are nevoie de curățenie morală și politică
Moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen nu este doar un act simbolic. Este un semnal de alarmă: cetățenii nu mai acceptă dictatul unui centru de putere care se autoconservă și se autoapără. Indiferent de rezultat, acțiunea coordonată de Piperea a spart tăcerea complice din parlamentul european.
Este timpul ca Europa să revină la fundamentele sale: suveranitate, democrație, transparență și respect pentru cetățean. Iar dacă această Comisie nu înțelege mesajul, atunci trebuie să plece.
Ce este în joc? Totul.
Dacă această moțiune este adoptată, întregul executiv al Uniunii Europene — Comisia Europeană — este forțat să demisioneze în bloc. Aceasta nu înseamnă doar plecarea Ursulei von der Leyen, ci și a tuturor comisarilor numiți de cele 27 de state membre. O resetare totală.
Dar ce ar însemna asta pentru Von der Leyen personal?
Ar însemna pierderea unei funcții care oferă o putere birocratică uriașă asupra a 450 de milioane de cetățeni. Ar pierde:
- Salariul lunar de peste 30.000 euro brut, plus diurne și beneficii specifice înalților oficiali UE.
- Controlul asupra bugetului de aproape 2000 de miliarde de euro, care include PNRR-uri, fonduri de coeziune, politici agricole, programe de cercetare și apărare.
- Influența asupra legislației europene – Comisia este singura instituție care poate iniția legi în UE.
- Rolul său geopolitic, ca reprezentantă a UE în negocierile internaționale cu SUA, China sau NATO.
- Accesul la lobby și puterea informală de a direcționa viitorul Europei – și, eventual, uși deschise către mari consilii de administrație post-mandat.
Pe scurt: ar pierde tronul de împărăteasă birocratică a Europei.
Cum funcționează moțiunea? Cifrele reale din Parlamentul European
Parlamentul European are, în prezent, 720 de europarlamentari. Pentru ca o moțiune de cenzură să fie acceptată:
- Este nevoie de cel puțin o zecime (72) dintre aceștia pentru a o introduce. Acest prag a fost deja atins.
- Pentru adoptare, este nevoie de o dublă majoritate:
- Două treimi din voturile exprimate să fie în favoare (adică aproximativ 480, dacă votează toți deputații).
- Majoritatea absolută a tuturor membrilor Parlamentului (adică minim 361 de voturi, indiferent de câți participă efectiv).
Această barieră înaltă a făcut ca, în istoria Uniunii, doar o singură Comisie să demisioneze înainte de termen – cea condusă de Jacques Santer, în 1999, în urma unui scandal de corupție și nepotism.
Acuzațiile împotriva Comisiei
Printre principalele reproșuri aduse de moțiune:
Hai în comunitatea de WhatsApp: VoceaPoporului
- Negocieri netransparente cu Pfizer în timpul pandemiei, desfășurate prin SMS-uri „pierdute” între Ursula von der Leyen și CEO-ul Pfizer, refuzate la cererile de acces public.
- Gestionarea dezastruoasă a achizițiilor de vaccinuri, care a dus la stocuri în valoare de 4 miliarde de euro nefolosite.
- Tentative de manipulare politică prin aplicarea selectivă a legislației privind serviciile digitale în campanii electorale naționale (România, Germania).
- Decizii de buget militar în afara cadrului parlamentar, cum ar fi planurile de îndatorare de urgență pentru „investiții în apărare”.
